De ce AI-ul se lovește de un zid invizibil despre care nimeni nu vorbește

Pe scurt, inteligența artificială se apropie de un zid. Iar acest zid nu are legătură cu lipsa ideilor sau cu limitele algoritmilor, ci cu ceva mult mai prozaic: energia.

De ce AI-ul consumă atât de mult

Modelele de inteligență artificială de ultimă generație nu rulează pe calculatoare obișnuite. Ele sunt antrenate și operate în centre de date gigantice, populate cu procesoare specializate, care funcționează non-stop. Aceste centre nu sunt simple clădiri cu servere, ci adevărate uzine digitale.

Un singur centru de date AI de generație nouă poate ajunge la o putere instalată cuprinsă între 300 și 1.000 de megawați. La acest nivel, consumul anual de energie electrică se situează între aproximativ 2,5 și 8,7 terawați-oră, în funcție de mărime și de gradul de utilizare.

Pentru ca aceste cifre să capete sens, comparația cu România este inevitabilă. Consumul anual de energie electrică al României este de circa 55–60 de terawați-oră. Asta înseamnă că un singur centru AI de 1 gigawatt ar putea consuma până la 15% din întreaga energie electrică a țării într-un singur an. Cu alte cuvinte, vorbim despre un consum echivalent cu cel al unui oraș de unu până la două milioane de locuitori, aproximativ cât Bucureștiul.

Citește și: TSMC a început producția în serie a celor mai mici cipuri din lume

De ce nu este doar o problemă de factură

La prima vedere, totul pare o chestiune de bani: dacă energia este scumpă, serviciile AI devin mai scumpe. În realitate, problema este mult mai profundă. Rețelele electrice nu au fost construite pentru consumuri continue, constante, de sute de megawați într-un singur punct. Ele nu sunt pregătite pentru densități energetice extreme, așa cum sunt cele din centrele AI, și nici pentru creșteri rapide ale cererii, de la un an la altul.

De aici apar tensiuni în rețelele naționale, investiții masive și urgente în infrastructură, competiție directă între centrele AI și consumatorii clasici – industrie și populație – și, inevitabil, presiune politică și socială. Inteligența artificială începe să semene tot mai mult cu o industrie grea, comparabilă cu siderurgia sau petrochimia, nu cu software-ul „invizibil” din percepția publică.

De ce nu ne salvează calculatoarele cuantice

În acest context, apare frecvent ideea că salvarea ar putea veni din calculul cuantic. Realitatea este însă mult mai puțin spectaculoasă. Calculatoarele cuantice nu sunt potrivite pentru AI-ul industrial de astăzi. Ele sunt extrem de fragile, funcționează la temperaturi apropiate de zero absolut, sunt sensibile la zgomot și erori și pot rezolva doar clase foarte specifice de probleme.

Inteligența artificială are nevoie de calcul masiv, repetitiv, stabil și predictibil, disponibil 24 de ore din 24. Cu alte cuvinte, AI-ul are nevoie de „camioane” robuste de calcul, nu de instrumente de laborator, oricât de fascinante ar fi acestea din punct de vedere științific.

Adevărata limită: procesoarele actuale

Problema centrală nu este AI-ul în sine, ci ineficiența energetică a hardware-ului pe care se bazează. Procesoarele folosite astăzi pentru AI consumă între 700 și 1.200 de wați fiecare, iar un singur rack poate ajunge la zeci de kilowați. La nivel de centru de date, aceste valori se transformă rapid în sute de megawați.

Timp de zeci de ani, industria IT s-a sprijinit pe ideea că procesoarele devin automat mai puternice și mai eficiente, un fenomen cunoscut sub numele de „legea lui Moore”. Această regulă informală nu mai funcționează. Progresul nu mai vine „gratis”, iar fiecare salt de performanță cere tot mai multă energie, nu mai puțină.

De ce se vorbește tot mai des despre un „zid”

Industria AI se apropie de un punct critic. Modelele pot deveni mai mari, aplicațiile mai numeroase, cererea aproape nelimitată. Energia, însă, nu poate fi extinsă la infinit, rapid și ieftin. Fără procesoare radical mai eficiente, fără modele mai bine optimizate și fără politici energetice coerente, dezvoltarea inteligenței artificiale va fi limitată nu de software, ci de prizele din perete.

Viitorul AI nu va fi despre „mai mare cu orice preț”, ci despre eficiență. Mai mult calcul per watt, modele mai mici și mai inteligente, hardware specializat și integrarea inteligenței artificiale în limitele reale ale sistemelor energetice. Pentru țări ca România, discuția este esențială. Un singur centru AI mare ar putea dezechilibra piața de energie dacă nu este planificat corect. AI-ul nu mai este doar o temă de tehnologie, ci una de politică energetică, economie și securitate națională.

Așadar, inteligența artificială nu se oprește pentru că nu mai avem idei. Se poate opri pentru că nu mai avem suficientă energie ieftină și eficientă. Următoarea revoluție în AI nu va fi una spectaculoasă la suprafață, ci una invizibilă, construită din mai puțină risipă și mult mai multă eficiență.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.