Pandemie. Fascinanta poveste a vaccinul antipoliomielitic

Ultimul caz raportat de poliomielită în România a fost în anul 1992 și a fost unul importat din Bulgaria.

Dintre celebritățile care au contractat boala infecțioasă virală se numără pictorița Frida Kahlo, muzicianul Neil Young, violonistul Itzhak Perlman, actorul Jean Lefebvre și regizorul Francis Ford Coppola . Și totuși, astăzi, Pakistanul și Afganistanul sunt ultimele două țări care încă adăpostesc virusul. Progrese imense datorate, încă o dată, vaccinării.

În mod ciudat, până în secolul al XIX-lea, poliomielita nu fusese încă identificată ca o boală contagioasă și virală. Paraliziile observate au fost atribuite altor cauze. Trebuie spus că acestea apar doar în cazuri extreme: multe persoane infectate nu raportează simptome specifice. Acestea apar doar atunci când virusul care intră în sistemul digestiv ajunge la măduva spinării sau la creier și, în acest din urmă caz, se dovedește a fi fatal. Un lucru care ar trebui știut și spus este că la nivel global, poliomielita a fost cauza a milioane de decese.

Bilanț COVID-19. RECORD la ATI. S-a depășit pragul de 8.000 de morți

Un virus total inactivat

De îndată ce virusul poliomielitei a fost identificat, la începutul secolului al XX-lea, a început și cursa pentru obținerea unui vaccin. Cel care va bate poliomielita se numește Jonas Salk. Acesta a fost  un american de la Universitatea din Pittsburgh, care nu este un începător, într-ale vaccinurilor, deoarece a fost inițiatorul primului vaccin antigripal care a fost folosit pe scară largă și pe care îl proiectase pentru a proteja militarii americani care debarcau în Europa, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.

În iulie 1950, Fundația Națională pentru Paralizie Infantilă (FNPI) l-a însărcinat, cu o uriașă finanțare, să producă un vaccin împotriva poliomielitei. În timp ce toți colegii săi au căutat o metodă pentru a atenua virulența virusului, el decide utilizarea unui virus inactiv total. Astfel, orice risc de transmitere a poliomielitei în timpul vaccinării era elimintat și spera că virusul mort era capabil însă să declanșeze un răspuns imun.

Testele

Jonas Salk a injectat virușii inactivi în primul rând în găini și vaci pentru a le stimula să producă anticorpi care ulterior urmau să fie colectați din ouă și lapte, însă acest lucru nu a funcționat.

Salk a decis apoi s-a gândit de ce să nu injecteze virusul inactiv direct în persoana care urmează să fie protejată.

Vaccin Pfizer. Care țări sunt cele îl vor primi primele

Pentru acest lucru a avut nevoie de muți viruși pe care a reușit să-i cultive în țesut renal de la maimuțe după care a dezvoltat o metodă de a inactiva virușii. Primii cobai ai noului vaccin au fost maimuțele. Acestea nu s-au îmbolnăvit și organismele lor au dezvoltat un răspuns puternic cu anticorpi.

Jonas Salk, presat să obțină un rezultat cât mai curând, decide să își asume un risc enorm și se vaccinează pe sine dar și întreaga sa familie, soția și cei trei fii.

Dar așa cum și bănuia nimeni dintre membrii familiei nu au prezentat niciun efect secundar și toți au dezvoltat anticorpi.

Acest lucru îl încurajează să continue testarea cu tot anturajul său profesional. În câteva luni, 700 de copii și adulți primesc injecția, ceea ce necesită multă muncă pentru a produce vaccinurile și a analiza sângele acestora. 

Sute de maimuțe au fost sacrificate. Rezultatele erau excelente, și venise momentul unui test oficial. Astfel că fericiții beneficiari ai testării au fost membrii unei școli pentru copii și adulți cu dizabilități mintale și cei ai unei instituții pentru copii cu dizabilități. La acea vreme, nimeni nu considera că este ceva greșit cu această alegere, așa era se obișnuia atunci. Încă o dată, vaccinul trece testul cu brio.

De ce 10 copii au murit

Pentru a verifica eficiența vaccinului, în aprilie 1954 a fost organizat un ultim test la o scară fără egal până atunci. A vizat 1,8 milioane de copii cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani. După un an, este de netăgăduit că poliomielita face mult mai puține daune în rândul copiilor vaccinați. Cu toate acestea, a existat o sincopă care aproape a reușit să îngroape vaccinul lui Salk. 

Într-adevăr, câteva mii de copii dezvoltat poliomielită, 164 au fost paralizați și 10 au au decedat, dar nu din cauza vaccinului lui Salk.

Ancheta care a urmat a arătat că toți acești copii fuseseră inoculați  cu vaccinul care fusese produs în același laborator care a aplicat greșit instrucțiunile lui Salk de a ucide virusul. 

Covid-19. PFIZER face ANUNȚUL așteptat de toată lumea

După ce și aceste îndoieli au fost eliminate, s-a putut începe campania de vaccinare. Cu atât mai ușor cu cât Jonas Salk nu a depus un brevetul pentru proprietate intelectuală, permițând astfel tuturor laboratoarelor să fabrice vaccinul. Când a fost întrebat motivul acțiunii sale, virologul american a răspuns: ”Putem breveta Soarele?”.

De la 35.000 în 1953, numărul victimelor din SUA ale poliomielitei au scăzut la 161 în 1961. Succesul ar fi fost total pentru Jonas Salk dacă vaccinul său nu ar fi avut ca efect secundar durerile de burtă atunci când vaccinul era ingerat, un lucru pe care nu a reușit să îl ajusteze. Însă acest lucru a fost rezolvat de un alt american, pe nume Albert Sabin care nici el nu a avut pretenția de a breveta invenția sa. 

Erau alte vremuri și o altă Americă în urmă cu peste 50 de ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.