Războiul și tulburarea de stres post-traumatic

În contextul actualului război din Ucraina multă lume riscă să dezvolte o astfel de tulburare, de la civili și până la militari deopotrivă.

Ce este tulburarea de stres post-traumatic (TSPT)

"Un atentat este un eveniment deosebit de traumatizant, din cauza violenței sale, al caracterului său neașteptat, a intenționalității sale și a determinării sale de a submina grupul social", spune expertul Samantha Al Joboory de la Centrul pentru detectarea și tratarea traumelor psihologice Lormont (Caspertt), din cadrul spitalului Cadillac (Gironde) unde psihiatrul primește în mod regulat victime pentru terapie. Psihiatra mai spune că 30% până la 40% dintre persoanele expuse unui astfel de eveniment violent vor dezvolta tulburări de stres post-traumatic [TSPT].

Ce se întâmplă la nivel organic

Tulburarea de stres post-traumatic, care poate apărea uneori luni sau ani mai târziu, este un fel de daună colaterală a capacității noastre de a face față pericolului. Atunci când ne aflăm într-o situație de stres intens, creierul ordonă producerea de adrenalină și cortizol, doi hormoni care pregătesc organismul să reacționeze. "Acest răspuns fiziologic este cel care ne permite să fugim sau să facem față unei situații extreme", explică Samantha Al Joboory și citată de Science&Vie.

În mod normal, această reacție se stinge rapid. Dar, uneori, se observă un fenomen de amețeală psihică ce paralizează victima: cortexul cerebral prefrontal este incapabil să regleze producția de adrenalină și cortizol (hormonul de stres), secretate de glanda suprarenală. Circuitele emoționale din amigdala cerebrală se dezactivează apoi pentru a proteja organele vitale (în special inima și creierul) expuse la acest exces de hormoni. În același timp, organismul secretă morfină și hormoni asemănători cu ketamina, care sunt responsabili cu anestezia emoțională, cu o senzație de stranietate. Victima se disociază și devine un spectator al scenei.

Citește și: COVID lung. Simptome care nu mai dispar NICIODATĂ

Retrăirea șocului

Această disjuncție izolează amigdala cerebrală de hipocamp. "Informațiile care ar trebui să treacă prin hipocamp [care codifică informațiile contextual, sub forma memoriei declarative și episodice] rămân blocate în amigdala cerebrală, fără a fi transformate în memorie autobiografică", explică Samantha Al Joboory. Amintirea evenimentului rămâne stocată ca o amintire traumatică și este încărcată emoțional. Acesta poate fi apoi reactivată în voie de orice element din prezent care amintește de traumă. Persoana va experimenta apoi o retrăire, va avea impresia distinctă că retrăiește aceeași situație, sub formă de flashback-uri sau coșmaruri.

”Unele dintre aceste fenomene pot fi observate în RMN-ul funcțional", mai spune psihiatrul. În creierul unui pacient care suferă de TSPT, există o hiperactivare a amigdalei cerebrale și o hipoactivitate a hipocampului. Centrul de limbaj este, de asemenea, parțial dezactivat, ceea ce explică de ce evenimentul nu poate fi descris în cuvinte.

Simptomele TSPT

Pentru a evita să retrăiască evenimentul, persoana cu TSPT poate dezvolta o evitare patologică a gândurilor sau a elementelor care amintesc de eveniment, ceea ce tinde să o izoleze. "Celelalte două simptome ale TSPT sunt modificările negative ale cogniției și stării de spirit, cu gânduri negative despre sine, despre ceilalți sau despre lume, și hiper vigilența", adaugă Samantha Al Joboory. 

"Unul dintre criteriile esențiale pentru stabilirea acestui diagnostic este expunerea la un eveniment care a putut fi trăit ca o amenințare la adresa integrității fizice, în calitate de victimă, martor sau actor al evenimentului", adaugă psihiatrul. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.