În Kârgâzstan parlamentarii cer ca de urgență guvernul să înceapă să creeze locuri de muncă și să amenajeze locuințe temporare pentru profesioniștii din domeniul tehnologiei informației care sosesc zilnic din Rusia.

Acum chiar și națiunea săracă din Asia Centrală, care în mod normal exportă forță de muncă ieftină pentru șantierele de construcții și restaurantele fast-food din Rusia, pare un refugiu sigur pentru mii de ruși educați care fug de cataclismul creat de Vladimir Putin după invadarea Ucrainei.

Acest lucru nu mai poate fi descris ca un exod al celor care caută cariere bine plătite ci este debandada care se creează la ieșiri atunci când se instalează panica. Konstantin Sonin, un economist de la Universitatea din Chicago, a estimat că aproximativ 200.000 de ruși au fugit în primele 10 zile de la invazie - în Armenia, Georgia, Israel, Kazahstan, Kârgâzstan, Turcia - sau în orice țară care îi admite pe ruși fără vize. Este un număr mic în comparație cu cele 2,8 milioane de refugiați care au părăsit Ucraina, dar atunci rușii, în calitate de cetățeni ai națiunii agresoare, nu au nevoie să fugă pentru a-și salva viața.

Citește și: Ce înseamnă pentru Rusia pierderea clauzei națiunii celei mai favorizate

Aceștia sunt în mare parte oameni care au multe de pierdut: case, mașini, venituri confortabile și economii care sunt greu de scos din băncile rusești din cauza controalelor stricte ale capitalului, notează Bloomberg.. Ei lasă totul în urmă, cei mai mulți dintre ei pentru că nu vor să aibă nimic de-a face cu planurile lui Putin și nu vor să fie asociați cu crimele sale de război în timp ce alții fug pentru că nu-și pot imagina să trăiască sub autarhia de tip sovietic la care sancțiunile occidentale au condamnat Rusia.

Plecările făcute în panică încununează o tendință ascendentă de emigrare care s-a dezvoltat în ultimii ani. Potrivit statisticilor oficiale rusești, care subestimează în mod cronic numărul de emigranți în comparație cu datele țărilor de destinație, Rusia a pierdut 1,2 milioane de persoane între 1992 și 1993, ani imediat următori după prăbușirea sovietică ce au fost marcați de conflicte și hiperinflație. Mulți dintre ei erau academicieni și profesioniști care aveau să transforme domenii științifice întregi și abordări ale educației în țările în care s-au stabilit.

Emigrația a încetinit în jurul anului 2011, spre sfârșitul președinției lui Dmitri Medvedev și înainte ca alegerile parlamentare furate din acel an care au scos zeci de mii de oameni în stradă în semn de protest. După ce demonstrațiile au dispărut și Putin a început să strângă din nou șurubul, fluxul de ruși - din nou, majoritatea profesioniști educați, din clasa de mijloc - a luat calea exilului.

În 2014, odată cu anexarea Crimeei, se poate vorbi din nou de un exod. Acesta nu a fost înregistrat în statisticile oficiale, deoarece mulți dintre cei care plecau și-au păstrat casele și pașapoartele rusești. Dar datele din Germania, de exemplu, arată că 23.352 de noi rezidenți din Rusia în 2014.

În 2019, un raport întocmit de Atlantic Council, un grup de reflecție din Washington, D.C., a estimat dimensiunea "exodului Putin" din 2000 încoace între 1,6 și 2 milioane de persoane. Mai mult de jumătate s-au stabilit în Occident, profitând de contractele de muncă și de schimburile de studenți, în timp ce un număr considerabil a primit azil politic.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.