Abdică Elisabeta a II-a după moarte prințului Philip?

O abdicare nu pare să fie pe ordinea de zi la Londra. Cea mai strălucită și mai mediatizată monarhie constituțională din lume diferă de cele din nordul și sudul Europei. Care sunt motivele refuzului reginei, urcată pe tron ​​în 1952, de a face loc moștenitorului ei, prințul Charles? Sunt cel puțin trei, notează Le Point.

În primul rând, la fel ca regina Victoria, modelul pe care Elisabeta a II-a l-a adoptat, care a domnit șaizeci și patru de ani, monarhul consideră că îndatoririle sale sunt o vocație divină. Slujba de încoronare este un rit religios, în timp ce, în alte monarhii, este doar un jurământ. Guvernatorul suprem al Bisericii Angliei este o femeie profund religioasă, o practicantă hrănită de Biblie, imnuri și predici. Referirile religioase sunt o constantă în mesajul său de Crăciun.

O slujbă pe viață

În plus, șeful statului a reiterat în repetate rânduri că are ”un loc de muncă pe viață”. Respingerea căii alese de Juan Carlos al Spaniei, Albert al II-lea al Belgiei sau Beatrix a Olandei se explică prin absența precedentelor, excepția fiind abdicarea lui Eduard al VIII-lea în 1936. Elisabeta a II-a a fost profund afectată de criza abdicării. Mai ales că în ochii ei, deloc pregătit pentru sarcină, adoratul său tată, Georges VI, a murit prematur din cauza stresului obligațiilor.

În cele din urmă, regina, șeful statului a 15 națiuni din Commonwealth, este foarte atașată de această asociație, care reunește în esență fostele colonii și stăpâniri ale Coroanei. În Africa de Sud, prințesa Elisabeta a depus primul său jurământ în 1947: ”Declar că întreaga mea viață, lungă sau scurtă, va fi dedicată slujbei voastre, celei a marii noastre familii imperiale căreia îi aparținem cu toții”, abgajament pe care l-a reiterat în timpul Jubileului de Diamant din 2012.

Citește și: Prinţul Philip, soțul reginei Angliei, a încetat din viață

Cu toate acestea, moartea soțului ei care i-a fost alături timp de 73 de ani, însoțitor și consilier în umbră, este o lovitură grea pentru suverană. Această personalitate timidă, rezervată, care a sacrificat totul pentru datorie, nu este apropiată de cei patru copii ai săi. Izolată la Windsor, trebuie să se simtă foarte singură după dispariția singurei persoane care ar putea vorbi cu sinceritate, fără ambiguitate sau ca un sicofant. Cu o stare bună de sănătate, ar trebui totuși să se întrebe dacă nu este timpul să se retragă, chiar dacă aceasta înseamnă să rupă tradiția. Mai ales că în ultimii ani, Elisabeta a II-a a reușit să-și depășească neîncrederea față de prințul Charles. 

În ochii lui, definindu-se drept un disident politic, proclamându-și convingerile cu voce tare și clar, fiul său cel mare se îndepărtase de neutralitatea politică a instituției regale. Cu toate acestea, moștenitorul tronului s-a angajat să rămână deasupra luptei politice. În plus, mama sa i-a făcut pe cei 54 de membri ai Commonwealth-ului să ratifice faptul că la moartea sa, Charles o va succeda la conducerea uniunii care reunește mai mult de două miliarde de suflete.

Prințul Charles, monarh de tranziție?

Cazul Camillei este soluționat. Căsătoria din 2005 a sigilat acordul dintre regină și ducesa de Cornwall. Prințul Charles a insistat să-și vadă soția domnind alături de el. De la nuntă, care a avut loc după o relație de treizeci și patru de ani, Camilla a fost fără cusur. Pentru a-și ajuta soțul în sarcina sa, Alteța Sa Regală s-a mulat perfect în matriță, sprijinindu-l pe Charles fără să caute vreodată să-l eclipseze. În ochii reginei, totul a revenit la normal. Monarhia a fost redusă la nucleul dur al ordinii succesorale, Charles, William și George. Nu se pune problema la Windsori să se sară peste generații. Dar la vârsta de 72 de ani, prințul Charles va fi doar un monarh de tranziție, așa cum a fost cazul lui Edward al VII-lea, succesorul Victoriei care a domnit pentru un deceniu la începutul secolului al XX-lea.

În acest context, Elisabeta a II-a își pune toate speranțele în nepotul ei William, pe care l-a format după chipul său. Convențional, conservator și asociat cu aceleași trei coloane pe care se sprijinea bunica sa în timpul domniei sale: Biserica Angliei, armata și aristocrația superioară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.