ANAF se uită la vânzările second hand. Când plătești taxe și când nu

Încadrarea corectă a veniturilor, esențială pentru impozitare

Pentru a stabili dacă există obligații fiscale, primul pas este încadrarea corectă a operațiunilor realizate de persoana fizică. Codul fiscal face o distincție clară între veniturile obținute din activități independente, care sunt impozabile, și veniturile obținute din transferul bunurilor din patrimoniul personal, care sunt neimpozabile.

Atunci când vânzarea vizează bunuri mobile sau imobile din patrimoniul personal, veniturile obținute nu sunt supuse impozitului pe venit și nici contribuțiilor sociale, potrivit art. 62 lit. m) din Codul fiscal. Este vorba despre bunuri achiziționate anterior din venituri deja impozitate, precum salarii sau dividende.

Ce venituri sunt considerate neimpozabile

Legislația fiscală prevede explicit că sunt neimpozabile veniturile obținute de persoanele fizice din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, cu excepția câștigurilor din titluri de valoare, aur de investiții sau anumite transferuri imobiliare reglementate distinct.

Această regulă acoperă situațiile uzuale în care o persoană își vinde bunurile personale, fără scop comercial, prin intermediul platformelor online.

Bunurile de uz personal, vândute de regulă în pierdere

Codul fiscal pornește de la premisa că bunurile mobile de uz personal, precum hainele, electronicele, mobilierul sau cărțile, se depreciază în timp. În majoritatea cazurilor, acestea sunt vândute la un preț mai mic decât cel de achiziție, ceea ce înseamnă o pierdere patrimonială, nu un câștig.

Atât timp cât bunul a fost utilizat în scop personal sau familial și nu a făcut parte dintr-o activitate economică organizată, vânzarea acestuia nu generează venit impozabil.

Citește și: România, campioana UE la neîncasarea taxelor. Care sunt efectele

Când vânzarea devine activitate independentă

Situația se schimbă atunci când vânzarea este realizată cu regularitate, în mod sistematic și cu scopul obținerii de venituri. În acest caz, activitatea poate fi încadrată drept activitate independentă, ceea ce atrage obligația de înregistrare fiscală, declararea veniturilor și plata impozitului conform art. 68 sau 69 din Codul fiscal.

Conform art. 7 din Codul fiscal, o activitate este considerată independentă dacă sunt îndeplinite cel puțin patru criterii, precum libertatea de organizare a activității, desfășurarea acesteia pentru mai mulți clienți, asumarea riscurilor sau utilizarea patrimoniului și a muncii proprii în scopul obținerii de venituri.

Diferența dintre vânzătorul ocazional și cel cu scop comercial

Un vânzător obișnuit pe platforme pentru vânzarea bunurilor personale folosite poate îndeplini, din punct de vedere tehnic, o parte dintre criteriile activității independente. Diferența este însă dată de continuitate, regularitate și scopul comercial al operațiunilor.

Faptul că banii sunt încasați într-un cont bancar nu reprezintă un criteriu de impozitare, ci doar asigură transparența tranzacțiilor, inclusiv din perspectiva legislației privind prevenirea spălării banilor.

Rolul Directivei DAC7 și raportările către ANAF

Un element important este implementarea Directivei europene DAC7, aplicabilă de la 1 ianuarie 2023 și transpusă în România prin OG nr. 16/2023. Aceasta obligă operatorii de platforme digitale să colecteze, să verifice și să raporteze autorităților fiscale informații despre vânzătorii care folosesc platformele.

Platformele cu sediul în Uniunea Europeană raportează datele către autoritățile fiscale din statul de rezidență, care le transmit ulterior ANAF în cazul vânzătorilor români. Raportarea are rol informativ și nu echivalează automat cu impozitarea veniturilor.

Pragurile stabilite de DAC7 sunt praguri de raportare, nu de impozitare. Un utilizator nu este raportat dacă, într-un an calendaristic, are mai puțin de 30 de vânzări și încasări totale sub echivalentul a 2.000 de euro. Chiar și în cazul raportării, datele sunt analizate de ANAF în cadrul unei evaluări de risc.

Care este riscul pentru persoanele fizice

Principalul risc pentru persoanele fizice este recalificarea veniturilor ca venituri din activități independente, dacă autoritățile fiscale constată că vânzările au caracter comercial, sunt repetitive și urmăresc obținerea de profit. În acest caz, pot apărea obligații fiscale suplimentare, inclusiv impozit și contribuții sociale.

În concluzie, vânzarea bunurilor personale vechi, din patrimoniul personal, prin platforme pentru vânzarea bunurilor personale folosite (second hand) nu generează venituri impozabile pentru persoanele fizice. Problemele fiscale apar doar atunci când activitatea depășește caracterul ocazional și se transformă într-o activitate economică organizată, cu scop comercial clar.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.