Coșmarul NATO: Invazia Islandei de către ruși

Cartea descrie un război la sol în Germania, lupte navale și aeriene în Atlanticul de Nord și - în centrul acțiunii - o invazie a Islandei de către un regiment sovietic. Clancy, care a murit în 2013, este cunoscut pentru realismul său și atenția extremă pentru detaliile tehnice din cărțile sale.

În roman, trupele sovietice copleșesc o companie maritimă americană din Islanda, după ce s-au strecurat spre țărm la bordul MV Yulius Fuchik, un transportor civil încărcat cu aeroglisoare. Înainte de atacul amfibiu, rachetele sovietice iau în vizor și distrug avioanele F-15 ale NATO, care se aflau la baza de la Stația Aeriană Navală Keflavik.

Valoare strategică a Islandei a fost ignorată în timpul Războiului Rece însă Rusia a avut vreodată de gând să invadeze insula?

Un expert în armata sovietică și rusă a făcut în anul 2014 un raport pe această temă, raport care a fost recent dat publicității.

Este vorba despre expertul Philip Petersen care a întocmit raportul pentru Potomac Foundation, iar în decembrie, Pentagonul a făcut raportul public.

Analiza lui Petersen dezvăluie planul prin care Scandinavia se poate apăra de un atac din partea Rusiei. Cea mai mare parte a raportului sunt descriei militare ale unor locuri obscure din zona scandinavă.

Rusia face noi teste în 2020. Un zbor cu o durată record

”Față de o coaliție NATO orientată spre mare, dependentă de controlul liniilor de comunicații maritime, nu poate exista nicio îndoială că sovieticii ar fi dorit să capteze sau să neutralizeze cel puțin Islanda”, scrie Petersen.

”Operațiunea împotriva Islandei ar fi putut implica, în teorie, un spectru larg de mijloace, de la aer și atacuri cu rachete de croazieră până la atac cu trupe de asalt”, a mai explcat expertul.

În sprijinul teoriei lansate în cartea lui Clancy, Uniunea Sovietică avea echipamentul necesar unui atac surpriză.

În fapt, sovieticii s-au antrenat să folosească astfel de nave precum Yulius Fuchik pentru exact aceste tipuri de misiuni.

Între timp, NATO și-a menținut o prezența militară minimă în Islanda din cauza diviziunilor politice.

Islanda nu are armată din anul 1869

În eventualitatea izbucnirii unui război, NATO va fi nevoită să trimită rapid trupe pe insulă ca să asigure paza malurilor.
Distanța mare la care se află Islanda, natura și clima dure, dar și slăbiciunea forței navale a armatei sovietice, însemna că singura soluție pentru invadarea Islandei ce către ruși putea fi făcută numai prin intermediul unui atac surpriză.

Astfel de acțiuni au fost întreprinse de ruși și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, în care au fost trimise mici echipe în Norvegia pentru a spiona trupele germane. Nu mai departe de anul 2014, Rusia a desfășirat un atac în care aproape nu a curs deloc sânge, cel prin care a fost ocupară peninsuna Crimea. Atacul a fost atât de rapid încât Ucraina nici nu a avut timp să reacționeze.

Cu toate acestea, Islanda ar fi fost o țintă dificil de ajuns. Distanța mare este cea mai mare problemă. Clima extrem de dură cu vânturi puternice ar fi făcut un atac aerian, unul hazardat. Parașutiștii ar fi riscat să ajungă departe în mare sau să se zdrobească de stânci.

”Dacă sovieticii ar fi preferat o variantă cu risc și efort minim precum atacul cu infanteria navală adusă cu submarine, această forță ar fi putut să anihileze baza aeriană militară de la Kevlavik în timp ce echipe speciale spetsnaz, formate din 6-12 oameni, puteau neutraliza facilități pentru cea de la Hofn.

La Hofn a existat în timpul Războiului Rece o stație radar a NATO care avea sarcina de a intercepta bombardiere sovietice.

Așadar, expertul spune că sovieticii ar fi putut ocupa Islanda fără probleme sau cel puțin să creeze haos.

Însă acest lucru nu ar fi fost decât începutul. Probabil că NATO ar fi reacționat cu un contraatac.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.