De ce războiul din Ucraina începe să semene cu Primul Război Mondial

În timp ce trupele rusești trag de obicei de aproximativ două ori mai multe gloanțe decât forțele ucrainene, stocurile de ambele părți sunt în scădere. Utilizarea de muniție de către Ucraina este "de multe ori mai mare" decât rata actuală de producție a aliaților săi, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, reporterilor la Bruxelles, la 13 februarie.

Acest lucru a declanșat o cursă pentru a aduce mai multă muniție și armament pe front, făcând din război o bătălie atât a fabricilor, cât și a trupelor. Niciuna dintre părți nu riscă să își epuizeze total inventarul, dar stocurile tot mai mici limitează opțiunile armatei, spune Mark Cancian, fost colonel al pușcașilor marini americani, care este în prezent consilier la Center for Strategic & International Studies din Washington. "La un moment dat, acest lucru devine o problemă", spune el. 

Unii analiști spun că războiul din Ucraina prezintă asemănări incomode cu Primul Război Mondial, când combatanții s-au instalat în poziții fixe și au tras nenumărate obuze, în speranța de a ieși din impas. Pe măsură ce conflictul se prelungea, ambele tabere au suferit din cauza lipsei de obuze de artilerie, iar în 1915 guvernul de la Londra a demisionat după ce nu a reușit să livreze suficientă muniție în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de "criza obuzelor".

Ucraina a reușit să țină pasul

Acest lucru a fost posibil deoarece armamentul mai precis pe care l-a primit de la țările NATO îi permite să își folosească muniția mai eficient decât Rusia, potrivit oficialilor din cadrul alianței. De asemenea, se poate baza pe fabrici din Europa, SUA și Canada, care au o capacitate potențială mult mai mare decât cea a Rusiei, care se confruntă cu sancțiuni și a fost nevoită să apeleze la Coreea de Nord și Iran pentru aprovizionare. Armata americană spune că, până în această primăvară, producția sa de proiectile de 155 mm, un standard NATO pentru artilerie, va crește de la 14.000 la 20.000 pe lună. În ianuarie, armata a declarat că va investi 2 miliarde de dolari în mai multe dintre fabricile sale de muniție din SUA, în condițiile în care își propune să atingă o capacitate de producție lunară de 90.000 de obuze chiar de anul viitor.

Compania germană Rheinmetall AG investește peste 10 milioane de euro (10,7 milioane de dolari) într-o nouă linie de producție în apropiere de Hamburg pentru a produce muniție pentru tunurile antiaeriene Gepard pe care Berlinul le-a furnizat Ucrainei. ZVS Holding din Slovacia spune că își va quintupla producția anuală de obuze de 155 mm, la 100.000, până anul viitor. Franța și Australia se asociază pentru a produce cantități nespecificate de proiectile de 155 mm. Iar Ucraina spune că a convenit cu membrii NATO să producă diverse tipuri de muniții în fabrici din afara țării.

Stocurile Rusiei, sub presiune

În timp ce stocurile Rusiei sunt, de asemenea, sub presiune, capacitatea sa este de mai multe ori mai mare decât cea a Europei, industria sa fiind în măsură să fabrice anual 1,7 milioane de proiectile de artilerie de 152 mm înainte de război, potrivit Ministerului Apărării din Estonia. Și, deși există puține informații publice despre eforturile Rusiei de a-și consolida rezervele de muniție, este clar că Kremlinul se concentrează pe producția de apărare. Oficialii guvernamentali se întâlnesc în mod regulat cu reprezentanți ai industriei pentru a coordona planurile, iar televiziunea de stat spune că fabricile de armament au continuat să lucreze la capacitate maximă în timpul sărbătorilor de Anul Nou, chiar dacă mare parte din restul Rusiei și-a luat 10 zile libere. Ministrul apărării, Serghei Shoigu, a declarat că armata a dublat aproximativ achizițiile de muniție în 2022 și că cheltuielile pentru sistemele de armament vor crește cu 50% în acest an. "Nu avem restricții de finanțare", a declarat Putin în decembrie personalului Ministerului Apărării. "Țara, guvernul va oferi tot ceea ce cere armata. Orice".

În februarie, agenția de știri de stat a raportat creșterea producției de obuze de artilerie ghidate Krasnopol. Centrul de analiză a strategiei și tehnologiei de la Moscova estimează că producția de avioane de luptă a sărit la jumătate anul trecut, deși a fost încă cu 70% sub nivelul din 2014. Uraltransmash, care produce obuziere autopropulsate, a anunțat o mare campanie de angajări. Iar Uralvagonzavod, principalul producător de tancuri de luptă rusești, spune că funcționează 24 de ore pe zi. "Trebuie să ne modernizăm și să producem mii de tancuri în plus", a declarat fostul președinte Dmitri Medvedev, care acum supraveghează achizițiile de armament, în timpul unei vizite la o fabrică de armament din orașul siberian Omsk, la 9 februarie.

Vestul se mișcă mai lent

Europa de Vest, în schimb, a fost lentă în a crește producția, spune Tomas Kopecny, trimisul guvernului ceh pentru Ucraina, care până de curând a condus cooperarea industrială în calitate de ministru adjunct al apărării. Miniștrii apărării din mai mult de o duzină de țări NATO s-au întâlnit vara trecută pentru a discuta problema, dar multe guverne nu au decis încă unde sau cum să investească. "Dacă lăsăm economia rusă să se transforme complet în modul de producție de război și nu demarăm aceste proiecte", spune Kopecny, "ei vor produce mai multă muniție decât cine livrează Ucrainei".

Guvernele europene sporesc cheltuielile pentru apărare, dar acest lucru vine după ani de investiții limitate. Birocrația necesară pentru a direcționa cheltuielile s-a atrofiat, astfel încât, pe măsură ce banii încep să curgă, nu există suficient personal pentru a verifica contractele, spune Lucie Béraud-Sudreau, care urmărește producția de arme la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm. "Companiile știu că vin banii", spune ea. "Dar încă nu au contracte și vor să se asigure că există un randament al investiției".

Vechile reflexe mor greu

Unul dintre cele mai mari impedimente în calea creșterii producției este reflexul unor state NATO de a achiziționa singure arme și muniții pentru sistemele autohtone, mai degrabă decât să colaboreze cu alte națiuni, potrivit unui diplomat european de rang înalt care a cerut să nu fie identificat, discutând chestiuni sensibile. Gruparea comenzilor ar putea accelera producția, menținând în același timp costurile sub control, spune diplomatul, iar utilizarea aceluiași tip de muniție ar contribui la asigurarea faptului că toată lumea primește ceea ce are nevoie.

Până când preocupările legate de aprovizionare se vor atenua, ambele părți vor trebui probabil să limiteze utilizarea muniției, spune Rob Bauer, cel mai înalt ofițer militar al NATO. Iar acest lucru, spune amiralul olandez, oferă lecții pentru alianță în orice conflict mai amplu în care ar putea fi implicată. "Războiul este despre stocuri", spune el, "despre capacitatea ta de a continua lupta atât timp cât este nevoie".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.