PREMIERĂ. Cursul de schimb la un credit, înghețat de judecători. Banca, bună de plată

Decizia, motivată recent, este una cu un mare impact pe piaţa de profil deoarece, potrivit specialiştilor, va servi drept un precedent pentru toate litigiile din instanțe, având ca obiect denunțarea clauzelor abuzive de risc valutar impuse de bănci clienților. Concret, prin Decizia Civilă nr. 973/2018, pronunțată în 7 mai 2018 și motivată de curând, Tribunalul Specializat Cluj admite apelul formulat de familia Cristian Dănuț și Mioara Mirela Nemeș, în contradictoriu cu Raiffeisen Bank SA, împotriva unei sentințe civile din mai 2016 a Judecătoriei Cluj Napoca.

Tribunalul a schimbat în parte această sentință și a constatat nulitatea absolută a clauzei cuprise în articolul 4.1 din contractul de credit încheiat, în 20 martie 2008, între familia Nemeș și Raiffeisen Bank, clauză referitoare la restitirea creditului în aceeași monedă în care a fost contractat. Concret, în 2008,  Raiffeisen Bank SA a acordat familiei Nemeș  un împrumut, în valoare de 45.990 de euro, pe o perioadă de 38 de ani (456 de luni) de la data utilizării, până la scadența finală.

Contractul încheiat conținea mai multe clauze, printre care se numără și clauza redactată la punctul 4.1 și care prevedea că „orice  plată efectuată de împrumutat se va face în moneda în care a fost acordat creditul”, iar scadențarul emis de bancă prevedea rambursarea creditului în moneda euro. Această clauză a fost considerată de către bancă abuzivă.

Nulitatea constatată de instanță are ca efect obligarea băncii de a încasa rata lunară a creditului, după formula de calcul a cursului de schimb de 3,7232 de lei pentru un euro, stablită de BNR pentru data scadenței fiecărei rate. Mai mult, Tribunalul Specializat Cluj a obligat Raiffeisen Bank SA să restituie familiei Nemeș toate sumele de bani percepute în plus față de sumele plătite de aceasta sau debitate și încasate din conturile acesteia, pe parcursul perioadei cuprinse între data încheierii contractului de credit și data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumelor de restituit pentru perioada în care raporturile contractuale dintre părți au fost guvernate de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, dobândă calculată de la data fiecărei sume și până la data restituirii acestora. Decizia a rămas definitivă, întrucât nu a fost atacată cu recurs de către Raiffeisen Bank, în termenul legal prevăzut de 30 de zile.

Pe lista argumentelor incluse de Tribunalul Specializat Cluj în motivare este şi aceea că, în România, moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene. „Concluzionând, în condiţiile în care moneda în litigiu reprezintă, pe teritoriul României, o valută şi nu o monedă, aceasta nu poate fi calificată, din punct de vedere juridic, drept monedă, sau bani. În consecinţă, principiul nominalismului monetar nu este aplicabil raportului de împrumut obiect al contractului de credit”.

Decizia judecătorească în cauză aruncă practic în aer toate contractele de credit în euro. Mai exact, instituţiile de credit ar putea fi obligate să încaseze rata doar la valoarea cursului leu-euro din ziua încheierii contractului. Decizia ar putea fi valabilă şi pentru creditele acordate în alte monede decât leul, respectiv fracul elveţian şi dolar. Iar sumele încasate ulterior ca urmare a creşterii cursului, ar putea fi restituite. De precizat că, circa 40% din creditele acordate în România sunt în valută

Iar ca tabloul să fie unul complet, în 2008, spre exemplu, la începutul lunii decembrie cursul leu-euro era de 3,7232. Astăzi, la data redactării articolului, cursul de schimb este de 4,6560, o creştere de peste 20%.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.