Gaze lichefiate în UE, soluția salvatoare? Expert: Pentru alții da, pentru România nu prea
Autor: Simona Haiduc
Data actualizării:
Data publicării:
România nu s-a orientat la timp și nu a făcut ce au făcut alții
România nu s-a orientat la timp și nu a făcut ce au făcut alții
EXCLUSIV
Statele Unite și Uniunea Europeană au anunțat demararea de negocieri cu Qatarul, dar și cu alți producători de gaze naturale lichefiate, pentru a compensa livrările rusești, în cazul în care Moscova hotărăște să atace Ucraina și, implicit, să închidă robinetul de gaze și, cu bătaie mai lungă, pentru a reduce dependența țărilor europene de importurile de gaze rusești. DCBusiness l-a întrebat pe analistul Dumtri Chisăliță, dacă este aceasta o soluție reală și cât va avea România de profitat de pe urma unui asemenea acord, dacă el se va întâmpla. Concluzia specialistului este că, din păcate, țara noastră nu trebuie să-și spună mari speranțe că, pentru ea, va fi o mană cerească. 

Orice suplimentare a unor cantități de gaze naturale care ajung în Europa înseamnă un element de plus în securitatea energetică a Europei și, în același timp, va determina un impact pozitiv asupra evoluției prețurilor. Pentru că o ofertă suplimentară aduce, cel puțin, corecțiile necesare pentru a diminua acest efect care a apărut în piață în ceea ce privește prețul gazelor naturale. 

Trebuie însă să fim un pic mai analitici și să nu uităm că, dacă în general, Europa de Vest are o multitudine de terminale, Europa de Est și, în special, România nu are un acces atât de mare la terminalele de gaze lichefiate (LNG). Ceea ce face puțin neechilibrată situația. Dacă multe țări vor beneficia în mod pozitiv de aceste gaze, nu pot să spun acest lucru și despre România. 

Un efect prin ricoșeu

Polonia a demarat un program acum zece ani, orientându-se foarte bine spre asigurarea cu gaz natural lichefiat. La fel a făcut și Grecia, la fel a făcut și Ungaria, care, chiar dacă nu are acces la mare, prin rezervele de capacitate pe care le-a făcut în diversele terminale, fie din Slovenia, fie din Grecia, fie chiar și din zona Mării Nordului, s-a pregătit, oarecum, pentru acest moment. 

Din păcate, România nu s-a pregătit nici pentru o relaționare cu alte gaze pe conductă, cum ar fi fost normal să fie cu gazele din Azerbaidjan, nici pentru gazele pe terminale LNG. Deci, din păcate pentru o serie de țări, printre care și România, acest acord cu producătorii din Qatar, dacă el se va întâmpla, nu va avea un efect decât prin ricoșeu. 

Ce înseamnă asta? Înseamnă că, scăzând prețul prețul pe piața europeană, automat, acest element se va reflecta, într-o anumită măsură, și în România. În același timp, o parte din aceste gaze, surplusul din aceste gaze va ajunge și în România, dar vor fi gaze la a treia, a patra mână. 

NU o să ne fie mai bine

Mai scumpe, dar în primul și în primul rând, nesigure. Pentru că nu te poți baza în permanent pe aceste volume de gaze, neavând niște contracte directe și niște rezervări de capacități directe în terminalele LNG. Deci, sunt elemente pozitive, sunt și elemente care trebuie să le punctăm în România și să nu ne băgăm la grămadă. Nu o să ne fie la fel de bine decât Franței, Germaniei, Portugaliei, Italiei. Nu o să ne fie mai bine. 

În ceea ce privește importul de gaze, ca urmare a scăderii temperaturilor, zilele acestea am avut cam 24-28% gaze din import. Eu bănuiesc, pentru că informațiile publice nu arată, că au fost niște consumatori care s-au autolimitat în consum, fără să existe neapărat un program în acest sens, pentru că, din punctul meu de vedere, există, astăzi, în România, conform datelor oficiale, un consum un pic cam mic pentru nivelul tempeturilor de afară. Prin urmare, este foarte posibilă să fi fost niște înțelegeri amiabile între anumiți consumatori care și-au redus din consum, pe fondul facturilor foarte mari. 

Citește și Variantă la gazul Moscovei. SUA discută în Golf o soluție de rezervă pentru Europa

Deci, adio gaze ieftine?

Prognozele se fac pe baza statisticilor, iar statisticile, în general, cu mici excepții, nu prea te duc în altă parte. În același timp, trebuie să facem diferența între gazul care este achiziționat ca marfă de furnizor și gazul care este vândut la consumatorul final. Este, de regulă, un contract care se face pe un an de zile. De exemplu, dacă o persoană încheie un contract cu un furnizor de vânzare gaze, el se face la prețul pieței de astăzi, de 640 de lei. Chiar dacă peste trei luni de zile gazul marfă va fi, să zicem, 240 de lei, un an de zile acea persoană va plăti tot 640 de lei. Asta face ca prețul gazelor la consumatorul final și prețul gazelor marfă să difere o perioadă destul de lungă de timp, cam un an de zile. 

Chiar dacă am ajunge într-o situație ideală, cu o Europă inundată de gaze naturale, vor fi foarte multe gaze marfă, care vor ajunge la 150 de lei megawat-ul, asta nu înseamnă că mâine, consumatorul casnic va avea și el același preț. Probabil că peste câteva luni, un an va ajunge să plătească acest preț. O perioadă lungă, pentru că totul se bazează pe relații comerciale. Orice se spune la televizor, în spate sunt niște legi, sunt niște coduri civile, niște reglementări, care trebuie respectate. Nu pot fi încălcate. Chiar dacă în aprilie există șanse ca prețul mărfii să scadă, nu aceleași șansa ca prețul să scadă și pentru consumatorul final. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.

Reperele zilei

DC Media Group Audience

Ştiri Recomandate

Cod galben de inundaţii, sâmbătă seara. Zonele vizate

A fost emis un cod galben de inundaţii.

Compania de audit a Trump Media, acuzată de fraudă

Firma de audit a Trump Media, compania care conduce...

Datoria guvernamentală a sărit de 52% din PIB

Ministerul Finanţelor a publicat cifrele privind...


pixel