Henry Kissinger, fost secretar de stat și consilier pentru securitate națională, întrebat dacă știe vreun lider contemporan care să împărtășească această combinație de calități ale celor șase liderii, a răspuns că: "Nu. Aș face o precizare: deși DeGaulle avea acest lucru în el, această viziune despre el însuși, Pe de altă parte, niciunul dintre acești oameni nu a fost, în esență, un om tactic. Ei stăpâneau arta tacticii, dar aveau o percepție a scopului atunci când au intrat în funcție."

'Cred că perioada actuală are o mare dificultate în definirea unei direcții. Este foarte receptivă la emoția momentului', a precizat Kissinger pentru The Wall Street Journal.

"În gândirea mea, echilibrul are două componente", a explicat celebrul politician și consultant geopolitic. "Un fel de echilibru al puterii, cu o acceptare a legitimității unor valori uneori opuse. Pentru că, dacă crezi că rezultatul final al efortului tău trebuie să fie impunerea valorilor tale, atunci cred că echilibrul nu este posibil. Așadar, un nivel este un fel de echilibru absolut." Celălalt nivel, spune el, este "echilibrul de conduită, ceea ce înseamnă că există limitări ale exercitării propriilor capacități și puteri în raport cu ceea ce este necesar pentru echilibrul general". Realizarea acestei combinații necesită "o îndemânare aproape artistică", spune el. "Nu se întâmplă prea des ca oamenii de stat să o urmărească în mod deliberat, pentru că puterea avea atât de multe posibilități de a fi extinsă fără a fi dezastruoasă, încât țările nu au simțit niciodată această obligație deplină" și recunoaște că echilibrul, deși esențial, nu poate fi o valoare în sine. 

Există un indiciu, în cea mai recentă a lui Kissinger, că oamenii de stat americani contemporani ar putea absorbi lecțiile predecesorilor lor. "Cred că perioada actuală are mari probleme în a defini o direcție", spune Kissinger. "Este foarte receptivă la emoția momentului". Americanii rezistă să separe ideea de diplomație de cea de "relații personale cu adversarul". Ei tind să privească negocierile mai degrabă în termeni misionari decât psihologici, căutând să își convertească sau să își condamne interlocutorii mai degrabă decât să le pătrundă gândirea.

SUA, în pragul unui război cu Rusia și China

Kissinger consideră că lumea de astăzi se află în pragul unui dezechilibru periculos. "Suntem în pragul unui război cu Rusia și China pe probleme pe care le-am creat parțial, fără să avem nicio idee despre cum se va termina sau la ce ar trebui să ducă", spune el. Ar putea SUA să gestioneze cei doi adversari prin triangularea între ei, ca în timpul anilor Nixon? El nu oferă o rețetă simplă. "Nu poți să spui acum că îi vom despărți și îi vom întoarce unul împotriva celuilalt. Tot ce poți face este să nu accelerezi tensiunile și să creezi opțiuni, iar pentru asta trebuie să ai un scop".

În ceea ce privește chestiunea Taiwanului, Henry Kissinger se teme că SUA și China se îndreaptă spre o criză și recomandă fermitate din partea Washingtonului. "Politica ce a fost dusă de ambele părți a produs și a permis progresul Taiwanului într-o entitate democratică autonomă și a păstrat pacea între China și SUA timp de 50 de ani", spune el. "Ar trebui să fim foarte atenți, prin urmare, la măsurile care par să schimbe structura de bază".

SUA au dus o politică riscantă dar acum zarurile au fost aruncate

Kissinger a stârnit controverse la începutul acestui an, sugerând că politicile riscante ale SUA și NATO ar fi putut declanșa criza din Ucraina. El nu vede altă soluție decât să ia în serios preocupările de securitate declarate de Vladimir Putin și crede că a fost o greșeală din partea NATO să semnaleze Ucrainei că aceasta ar putea, în cele din urmă, să se alăture alianței: "Am crezut că Polonia și toate țările occidentale tradiționale care au făcut parte din istoria occidentală erau membri logici ai NATO", spune el. Dar Ucraina, în opinia sa, este o colecție de teritorii anexate cândva la Rusia, pe care rușii le consideră ca fiind ale lor, chiar dacă "unii ucraineni" nu le consideră așa. Stabilitatea ar fi mai bine servită dacă Ucraina ar acționa ca un tampon între Rusia și Occident: "Am fost în favoarea independenței depline a Ucrainei, dar am crezut că cel mai bun rol al acesteia ar fi fost ceva de genul Finlandei".

Cu toate acestea, el spune că zarurile au fost aruncate acum. După modul în care Rusia s-a comportat în Ucraina, "acum consider că, într-un fel sau altul, formal sau nu, Ucraina trebuie să fie tratată, în urma acestei situații, ca un membru al NATO". Cu toate acestea, el prevede un acord care să păstreze câștigurile obținute de Rusia în urma incursiunii sale inițiale din 2014, când a cucerit Crimeea și porțiuni din regiunea Donbas, deși nu are un răspuns la întrebarea în ce fel un astfel de acord ar fi diferit de acordul care nu a reușit să stabilizeze conflictul în urmă cu 8 ani.

Revendicarea morală reprezentată de democrația și independența Ucrainei - din 2014, majorități clare au favorizat aderarea la UE și NATO - și soarta cumplită a poporului său sub ocupația rusă se potrivesc ciudat de bine în strategia de stat a lui Kissinger. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.