INS confirmă presiuni pe curs și pe inflație din cauza deficitului comercial

O economie care importă mult mai mult decât poate exporta

Exporturile cresc cu 5,1%, importurile scad cu 2,4%, iar deficitul tot rămâne uriaș. Asta descrie cel mai bine situația României.

Explicația e structurală:

– exportăm în principal mașini, componente auto și produse manufacturate cu valoare adăugată medie;

– importăm tehnologie, echipamente, bunuri intermediare și energie, toate mai scumpe.

Cu alte cuvinte, industria românească funcționează bine doar în măsura în care importă masiv. Fiecare euro în plus la export depinde de 1,3–1,4 euro la import. Este un model în care România participă la lanțurile de producție europene, dar nu controlează segmentele cu valoare mare, unde se realizează câștigul real.

Acesta este motivul pentru care deficitul rămâne mare indiferent de evoluția exporturilor.

Deficitul comercial apasă pe leu și pe inflație

Un deficit extern de asemenea dimensiuni pune presiune pe:

Cursul valutar

Cererea de euro este constant mai mare decât oferta. Chiar dacă BNR poate tempera fluctuațiile, presiunea subterană persistă.

În mod normal, deficite de peste 7–8% din PIB la nivelul contului curent sunt asociate cu:

– depreciere treptată a monedei,

– costuri mai mari la finanțarea statului,

– percepție de risc în rândul investitorilor.

Citește și: BNR: Costul vieții rămâne ridicat în 2025–2026. Impactul asupra populației

Inflație

Multe produse importate intră direct în coșul de consum. Când cursul crește sau când prețurile externe sunt volatile, inflația locală reaccelerează, punând BNR în situația de a menține dobânzile ridicate.

Peste 70% din comerț este cu UE – un avantaj, dar și o vulnerabilitate

România este bine ancorată în piața europeană:

– 71,6% din exporturi merg în UE;

– 72,2% din importuri vin din UE.

Acest lucru asigură stabilitate, standarde înalte și cerere constantă, însă înseamnă și:

– dependență puternică de economia europeană, inclusiv de industria germană auto;

– vulnerabilitate la încetiniri în zona euro;

– imposibilitatea de a compensa rapid scăderile prin piețe alternative.

Dacă Germania sau Franța încetinesc, România este afectată aproape instant.

Structura exporturilor arată limitele industrializării românești

Cea mai mare parte a exporturilor este concentrată în:

1. Mașini și echipamente de transport (46,5% din total)

O pondere uriașă, dar cu următoarea nuanță: România exportă în principal subansamble și componente, nu produse finite de brand românesc.

Profiturile mari se fac în design, branding și tehnologie – toate în afara țării.

2. Alte produse manufacturate (27%)

Textile, îmbrăcăminte, mici componente. Sectoare afectate de costurile salariale în creștere, ceea ce explică scăderea exporturilor în această categorie.

3. Materii prime și combustibili – creșteri mari, dar ciclice

+20% la combustibili, +20% la materii prime nealimentare, +48% la bunuri necuprinse în altă secțiune.
Aceste creșteri sunt determinate în special de prețurile internaționale, nu de o valoare adăugată reală creată aici.

Aici se vede clar că România nu reușește să urce suficient în lanțul valoric – o problemă de structură industrială.

Economia românească funcționează într-un model dezechilibrat

Modelele economice ale țărilor din regiune (Polonia, Cehia, Ungaria) arată că:

– industrializarea profundă,

– investițiile în tehnologie,

– capitalul privat puternic,

– politicile industriale coerente

duc la creșterea capacității de export cu valoare adăugată mare.

România însă funcționează într-un model în care:

– investițiile mari sunt făcute predominant de companii străine;

– statul nu are o strategie industrială coerentă;

– lanțurile de aprovizionare sunt controlate extern;

– dependența de importuri rămâne ridicată.

Este motivul pentru care deficitul continuă să crească an de an, în ciuda creșterii exporturilor.

Cum poate fi redus acest deficit? Trei direcții necesare

1. Industrializare reală și tehnologie locală

- fonduri PNRR orientate spre producție, nu doar digitalizare;

- atragerea de investiții cu valoare adăugată mare;

- sprijin pentru firme românești care pot intra în lanțuri globale.

2. Reducerea dependenței de importuri energetice și tehnologice

- accelerarea investițiilor în energie (nuclear, regenerabile, stocare);

- producție locală de componente electronice, echipamente, baterii.

3. Politici comerciale inteligente

- susținerea exporturilor în afara UE, mai ales în Asia și Africa;

- încurajarea producției locale pentru bunuri cu cerere mare pe piața internă.

Concluzie: un semnal de alarmă pentru 2026

Ce transmit cifrele INS? Că România se află la limita unui model economic care nu mai poate continua la nesfârșit în această formă.

Creșterea exporturilor este un semn bun, dar nu compensează dependența structurală de importuri.

Deficitul comercial ridicat rămâne cea mai mare vulnerabilitate macroeconomică a României – una care influențează tot: cursul, prețurile, dobânzile și ratingul de țară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.