Într-o mină abandonată există o cameră cu cristal pur

Pentru a vedea cu ochii tăi cristalele trebuie să cobori adânc în subteran, prin vechile galerii de mină. Apoi urci pe o scară prin spărtura unei roci şi te strecori printr-un spaţiu îngust pentru a descoperi camera de cristal - în care abia dacă poate încăpea o persoană. Geoda Pulpi are 11 metri cubi şi întregul perimetru este înţesat cu cristale de transparenţa gheţii şi ascuţite ca nişte săbii.

Record Mondial. Puterea laserului de la Măgurele a ajuns la 10% din cea a soarelui

"Mulţi oameni au mici geode acasă", ca obiecte decorative, conform lui Juan Manuel García-Ruiz, geolog din cadrul Consiliului Naţional de Cercetare din Spania şi co-autor al studiului despre geoda Pulpi. "De obicei (o geodă) este definită drept o cavitate de forma unui ou în interiorul unei roci, cavitate înţesată cu cristale".

Aceste cristale s-au format din infiltrările de apă prin mici pori din suprafaţa rocii care au condus fragmente minerale şi mai mici în interiorul gol. În funcţie de dimensiunea cavităţii din rocă, cristalele pot continua să crească vreme de milioane de ani, rezultând depozite de ametist, cuarţ etc.

Cristalele din geoda Pulpi, descoperită în anul 2000, sunt din gips - produsul interacţiunii dintre apă, sulfat de calciu şi foarte, foarte mult timp. Într-un studiu publicat în ultimul număr al revistei Geology, García-Ruiz şi colegii săi au încercat să explice cum şi când s-a format această geodă.

García-Ruiz este expert în cristale. În 2007 a publicat un studiu despre celebra Peşteră a Cristalelor din Mexic - o cavernă de dimensiunea unui teren de baschet plină de cristale din gips gigantice, de dimensiunea unor stâlpi de telegraf, aflată la 300 de metri adâncime sub localitatea Naica. Descoperirea istoriei "Capelei Sixtine a Cristalelor", aşa cum a numit García-Ruiz acest monument natural din Mexic, a fost facilitată de faptul că aceste cristale încă cresc în adâncurile umede ale minei.

Însă în cazul geodei Pulpi, mina este complet uscată, iar cristalele de acolo nu au mai crescut de zeci de mii de ani. În plus, cristalele din gips ale acestei geode sunt incredibil de pure, atât de transparente încât "îţi poţi vedea mâna prin ele", conform lui García-Ruiz. Acest lucru înseamnă că nu conţin suficienţi izotopi de uraniu pentru a putea fi datate radiometric - o metodă standard de datare care ţine cont de perioada de înjumătăţire a elementelor radioactive.

Cercetătorii au analizat mostre de rocă din această mină timp de 7 ani pentru a înţelege cum s-a format această geodă, în special de unde provine sulfatul de calciu care în combinaţie cu apa a produs aceste cristale.

În cele din urmă cercetătorii au restrâns perioada în care s-a format această geodă la un interval de 2 milioane de ani. Conform acestora, cristalele au cel puţin 60.000 de ani vechime, aceasta a fost cea mai recentă mostră prelevată din crusta de carbonat de pe unul dintre cele mai mari cristale din geodă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.