Marile orașe decăzute ale României. Cine a pierdut cursa dezvoltării

După 1990 au existat trei recensăminte, în 1992, 2002 și 2011, fiecare dintre ele arătând declinul câtorva dintre marile orașe ale României, declinul demografic accelerat al unora fiind doar consecința decăderii economice

Conform unei estimări a INS din 2016, Bucureștii au o populație de 2,1 milioane de locuitori, peste nivelul recensământului din 2011, care prezenta o cifră de 1.883.000. De precizat este însă că metodologia folosită la un recensământ diferă de cea utilizată de Institutul Național de Statistică pentru estimările sale anuale. Astfel, INS îi include și pe cei care locuiesc fără forme legale sau cu viză de flotant, cum ar fi studenții veniți din provincie, pe când recensământul este foarte strict în ce privește domiciliul. Cert este că Bucureștii, ca principal centru de imigrație internă, a rămas imun la scăderea populației, în condițiile în care recensământul din 1992 indica un vârf de 2.064.000 de oameni.

Ascensiunea Ardealului și tragedia Moldovei

Doar alte două orașe din top 10 au un număr de locuitori în creștere. Timișoara, cotată pe locul 3 din acest punct de vedere, avea în 2011 319.000 locuitori, cu două mii în plus față de recensământul precedent, din 2002. Conform unor estimări mai recente ale INS, orașul de pe Bega are circa 330.000 de oameni. Cluj, ocupantul locului 4, a avut o populație de 317.000 în 2002 și 324.000 în 2011.

Cotat ca al doilea oraș al României, Iași rămâne un oraș în declin demografic accentuat. Față de 1992, când avea 344.000 în 2011 mai avea doar 290.000. Datele din 2016 ale INS estimează populația la 362.000, însă au fost numărați și studenții veniți din întreaga Moldovă, inclusiv din Basarabia, care contribuie din plin și la menținerea pe linia de plutire a orașului, care drenează astfel veniturile obținute de moldovenii care își trimit copii să învețe carte.

Citește și: Orasele fără de care economia României s-ar prăbuși!

Un declin la fel de sever îl înregistrează al doilea mare oraș, Galați. Acum se află pe locul 7, cu 304.000 (INS,2016), însă în perioada interbelică ocupa locul 6, în condițiile în care în clasament era depășit de orașe care nu mai sunt acum în România, Cernăuți și Chișinău. În acea vreme, Galații erau mai populați decât orașe care acum sunt mai mari, precum Timișoara, Constanța și Craiova. Între recensământul din 1992 și 2011, populația a înregistrat o scădere severă, mult peste ritmul de scădere a populației la nivel național, de la 326.000 la 249.000. 

Atuuri nefolosite

Deși al cincilea oraș al României, principalul port la Marea Neagră și cu mare potențial turistic, nici Constanța nu a dus-o foarte bine. În 1992, era al doilea oraș al țării, cu 355.000 de locuitori, iar în 2011 mai avea doar 283.000. INS, mai îngăduitor în ce privește numărărea estima Constanța, în 2016, la 317.000. Capitala Olteniei, Craiova (locul 6), a coborât, după recensământul din 2011, sub pragul de 300.000 de locuitori ajungând la 269.000.

Singurul mare oraș al Ardealului aflat în declin este Brașov (locul 8) care nu dă semne că-și revine după închiderea marilor fabrici care erau gloria industriei grele comuniste. Între 1992 și 2011, populația a coborât de la 323.000 la 253.000. Chiar și în estimările INS din 2016 care îi calculează și pe cei care locuiesc în oraș, deși nu au oficial domiciliul acolo, Brașov nu trece de 290.000 de oameni. Oradea, în schimb, se află pe locul 10, dar declinul se încadrează în limite normale: 222.000 de locuitori în 1992, 176.000 în 2011, iar INS estima acum doi ani o populație în creștere până la nivelul din 1992.

Ploieștii se află pe locul 9, cu o populație de 196.000 (recensământul din 2011) sau 233.000 (INS, 2016), semn că ploieștenii încă rezistă mirajului plecării către Capitală, în pofida proximității acesteia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.