Măsuri sporite pentru protejarea românilor care muncesc în străinătate. Schimbări majore ale legislației

Cadrul general de reglementare a măsurilor de protecție a cetățenilor români care lucrează în străinătate și a activității agenţilor de plasare a forţei de muncă în afara României este reprezentat de Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 180 din 23 februarie 2022.

În prezent, Hotărârea Guvernului nr. 384 din 11 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate are drept scop stabilirea criteriilor şi a procedurilor care să permită atât medierea în vederea angajării, cât și protecţia cetăţenilor români în străinătate, precum și controlul activităţii de ocupare a forţei de muncă în afara țării.

Prezentul proiect de act normativ detaliază și clarifică aspectele referitoare la interpretarea și implementarea corespunzătoare a prevederilor în vigoare ale Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată, așa cum au fost modificate și completate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 33/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 296/2021 publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1183 din 14 decembrie 2021., se arată în nota de fundamentare a proiectului.

Schimbări preconizate

Prezentul proiect de act normativ are ca scop modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 384/2001, cu modificările și completările ulterioare, în sensul îmbunătățirii aplicării pârghiilor legale necesare pentru desfășurarea acțiunilor de control, în vederea protecţiei cetăţenilor români care se află în căutarea unui loc de muncă în străinătate, precum și pentru preîntâmpinarea cazurilor de trafic de persoane în scop de muncă.

Principalele modificări propuse în acest context vizează:

 corelarea trimiterilor la numerele articolelor din Legea nr. 156/2000 privind protecţiacetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată;

aspecte referitoare la procedura de înregistrare, respectiv obligaţia agenţilor de plasare a forţei de muncă, prevăzuţi la art. 3 lit. b) din lege, de a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul social şi de a notifica înfiinţarea de sucursale, puncte de lucru ori alte sedii secundare inspectoratului teritorial de muncă unde sunt înregistraţi şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcţionează respectivele sedii secundare, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării activităţii de plasare în acele locaţii.

aspecte referitoare la procedura de înregistrare, a agenților de plasare a forței de muncă și a furnizorilor de servicii de plasare a forței de muncă la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul (condiții, documente);

aspecte referitoare la desfăşurarea activităţii de plasare în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din lege de către furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă, respectiv obligaţia acestora de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială au înregistrat sediul permanent pe teritoriul României, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării serviciilor de plasare;

aspecte referitoare la desfăşurarea activităţii de plasare, în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (2) din lege, de către furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă, respectiv obligaţia acestora de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială intenţionează să desfăşoare activitatea, cu 5 zile lucrătoare înainte de începerea prestării serviciilor de plasare;

modificarea și înlocuirea Anexei nr.1 la Normele metodologice cu anexa la proiectul de act normativ, prin introducerea în contractual de mediere a clauzelor care instituie obligația agentului de plasare/furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă sezoniere ca, în cazul unor locuri de muncă sezoniere, solicitantul să fie informat cu privire la:

- condiţiile de cazare puse la dispoziţie lucrătorului sezonier de către angajator, precum şi dovada că angajatorul asigură, în ceea ce priveşte cazarea, îndeplinirea standardelor generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire;

- angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier va asigura decontul călătoriei dusîntors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire;

- condiţiile de acordare a unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice;

- asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat, pe perioada contractuală, sau angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier încheie pentru acesta, pe perioada contractuală, asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat;

- interzicerea recuperării costuri de transport de la lucrătorul sezonier în cazul în care decontarea prevăzută călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire este asigurată de către angajator;

- în cazul în care cazarea este organizată de către angajator şi sunt îndeplinite standardele generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire, lucrătorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii al cărei cost nu poate fi mai mare de 25% din remuneraţia sa netă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.