Un singur câștigător pe o piață a petrolului măturată de vânturi potrivnice

Între decizia OPEC+ de a crește producția și temerile legate de o încetinire economică globală, prețul petrolului a avut de suferit, atingând la începutul săptămânii cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Această scădere a prețurilor corespunde obiectivului declarat al unui singur om: Donald Trump.

La începutul săptămânii, prețul barilului de petrol a coborât după reuniunea OPEC+ desfășurate în weekend. Cu această ocazie, cartelul a anunțat o creștere a producției de 411.000 barili pe zi începând cu luna iunie – un nivel similar celui decis luna trecută. După acest anunț, petrolul s-a prăbușit la nivelul din 2021.

Mai multă ofertă, mai puțină cerere

Deși planul OPEC+ era să readucă treptat pe piață cele 2,2 milioane de barili pe zi tăiați la finalul lui 2022, în realitate ritmul este mai rapid. Această decizie a fost prost primită de piață, mai ales în contextul în care prognoza de creștere globală a fost revizuită în scădere, în contextul impactului politicii comerciale americane. În aprilie, FMI a redus estimarea de creștere pentru 2025 la 2,8% (față de 3,3% în ianuarie). Iar o creștere economică mai slabă înseamnă, automat, o cerere mai mică de petrol.

Prin urmare, decizia OPEC+ de a mări oferta pare surprinzătoare, cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, cartelul a încercat să mențină prețurile la un nivel ridicat. Arabia Saudită pare însă să nu mai dorească să joace singură rolul de „swing producer”. Regatul saudit redusese producția cu 2 milioane de barili pe zi, în timp ce alți membri – precum Kazahstanul și Irakul – au depășit constant cotele stabilite, urmărindu-și propriile interese.

Chiar dacă această strategie are un cost bugetar pentru Arabia Saudită – echilibrul bugetului necesită un baril la aproximativ 90 de dolari – scopul este de a sancționa statele care nu respectă regulile, de a le forța să se alinieze și, totodată, de a recâștiga cote de piață în fața țărilor cu costuri de producție mai mari, cum sunt Statele Unite.

Trump, influența din umbră și miza geopolitică

Decizia OPEC+ vine și în contextul cererilor exprimate de Donald Trump la câteva zile după învestire. Pe 23 ianuarie, într-o intervenție la distanță în cadrul Forumului de la Davos, el declara: „Voi cere și Arabiei Saudite și OPEC să scadă prețul petrolului”.

Este de remarcat faptul că noua creștere a producției vine chiar înainte ca președintele american să întreprindă prima sa vizită oficială în Orientul Mijlociu, cu opriri în Arabia Saudită și Qatar.

În același discurs de la Davos, Trump asocia scăderea prețului petrolului cu oprirea războiului din Ucraina: „dacă prețul ar scădea, războiul dintre Ucraina și Rusia s-ar încheia imediat”. Deși ulterior s-a poziționat într-un mod favorabil Rusiei, este clar că scăderea prețului petrolului reprezintă una dintre cele mai eficiente sancțiuni împotriva Moscovei și poate fi o cale de a limita efortul său militar. Trump s-a angajat în campanie să obțină un acord de pace între Rusia și Ucraina.

Prețurile mai mici la petrol îl ajută și pe dosarul iranian: în paralel cu negocierile indirecte dintre SUA și Iran, mediate de Oman, pe tema nucleară, pe 30 aprilie au fost anunțate noi sancțiuni împotriva petrolului iranian. Cu un baril la 80–90 de dolari, aceste măsuri ar fi fost mai greu de justificat.

Promisiuni respectate, dar cu riscuri interne

Dincolo de aspectele internaționale, ieftinirea petrolului este și un pariu intern pentru Donald Trump. Scăderea prețurilor la energie ar trebui să contribuie la reducerea inflației și, în cele din urmă, la scăderea dobânzilor. Cu un baril în scădere cu aproape 20% în puțin peste 100 de zile de mandat, Trump poate revendica un succes. În cuvintele sale preferate: „promises made, promises kept” (promisiuni făcute, promisiuni respectate).

Totuși, lucrurile nu decurg exact conform planului. Intenția inițială era de a reduce prețurile prin creșterea producției interne americane, cu un obiectiv de 3 milioane de barili în plus pe zi.

Dar, pe termen lung, scăderea prețului ar putea afecta chiar producția americană. Potrivit unui studiu al Fed-ului din Dallas publicat în martie, barilul WTI trebuie să ajungă la 41 de dolari pentru a acoperi costurile de exploatare ale câmpurilor petroliere deja active. Deși barilul oscilează în jurul valorii de 60 de dolari, deci încă rentabil, industria necesită investiții continue pentru a menține producția.

Prețul necesar pentru lansarea de noi foraje este estimat de Fed Dallas la 65 de dolari. Dacă prețurile actuale persistă, companiile americane își vor reduce cheltuielile de capital. Fără investiții noi, producția bazinului Permian – care reprezintă circa jumătate din producția americană – scade anual cu aproximativ 400.000 barili pe zi.

În cele din urmă, chiar dacă prețul petrolului scade, nu înseamnă neapărat că inflația va scădea. Pentru că principala cauză a scăderii prețurilor o reprezintă declanșarea unui război comercial de către SUA. Iar tarifele vamale vor avea, la rândul lor, efecte inflaționiste, ceea ce ar putea împiedica Fed-ul să reducă dobânzile, în ciuda presiunilor constante exercitate de Donald Trump.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.