Dronele militare de luptă devin din ce în ce mai bune, mai ieftine și mai periculoase. Avioanele fără pilot la bord sunt acum suficient de accesibile pentru ca grupări teroriste precum Statul Islamic să-și procure cantități mari de astfel de aparate. Între timp, cele mai bune sisteme de contracarare costă multe milioane de dolari pentru a fi desfășurate și utilizate. Este o ecuație dezechilibrată despre care analiștii militari spun că va deveni probabil doar mai îngrijorătoare în timp, atât din punct de vedere al costurilor, cât și al amenințărilor la adresa siguranței trupelor terestre.

Anduril Industries Inc, un start-up din sudul Californiei, care se prezintă ca un producător de tehnologie de apărare și de armament din noua eră, a creat un produs numit Roadrunner, pe care îl prezintă ca un răspuns la amenințarea tot mai mare a dronelor din SUA. Dezvoltat în secret în ultimii doi ani, Roadrunner este asemănător unui mini avion de luptă autonom. Propulsat de două turbine și echipat cu un focos, acesta decolează vertical ca o rachetă și apoi se întoarce pentru a zbura cu sute de kilometri pe oră ca un avion spre ținta sa. Și, în premieră pentru acest tip de armă, un Roadrunner se poate întoarce acasă, poate ateriza și poate fi refolosit atunci când nu atacă o țintă în aer.

Deși Anduril a refuzat să divulge un preț, aceasta spune că fiecare Roadrunner va costa în "șase cifre mici". O rachetă Patriot - racheta de descurajare a dronei de vârf a armatei americane - poate ajunge la o sumă de patru ori mai mare. 

Compania, cu sediul în Costa Mesa, California, a înființat o nouă linie de producție și se așteaptă ca prețul fiecărui Roadrunner să scadă pe măsură ce își mărește producția și îmbunătățește tehnologia de bază. "Este radical diferit de tot ceea ce au făcut oamenii până acum", spune Palmer Luckey, cofondator al Anduril.

SUA au în prezent aproximativ 3.500 de soldați în Irak și Siria, iar dronele lansate de Statul Islamic și de milițiile susținute de Iran reprezintă o amenințare tot mai mare. Forțele americane din aceste două țări au fost lovite de 78 de atacuri cu drone de la începutul anului 2021 până în martie 2023. Doar în ultimele săptămâni, au avut loc peste 55 de atacuri. Bombardamentele s-au soldat cu zeci de soldați răniți, inclusiv cel puțin 45 cu leziuni cerebrale traumatice, potrivit rapoartelor de presă și analiștilor militari. "Vedem cu siguranță o creștere a numărului de atacuri", spune Zachary Kallenborn, analist în domeniul inovațiilor în domeniul armamentului la Universitatea George Mason. (Purtătorii de cuvânt ai Comandamentului Central al SUA nu au răspuns la solicitările de comentarii).

Dronele de luptă s-au îmbunătățit în parte datorită progreselor de pe piața de consum. Ucraina produce până la 10.000 de drone quadcopter pe lună folosind piese electronice de consum, unele cu bombe lipite cu bandă adezivă pe burta lor. Chiar și aceste drone asamblate în mod rudimentar sunt capabile să se conecteze la sateliții GPS pentru a efectua manevre precise și să lucreze în grup. 

"Sunt ieftine, fiabile, silențioase și foarte greu de identificat", spune un militar american cu experiență pe câmpul de luptă în Irak și în alte părți, care a solicitat anonimatul din cauza sensibilității militare. "Cu software-ul lor de inteligență artificială, pot să se adune și să identifice ținte. Este destul de incredibil".

Multe dintre atacurile recente din Irak și Siria sunt rezultatul unor drone cu aripă fixă mai sofisticate. În ambele țări, milițiile încep să lovească cu mai multe drone deodată, o tehnică cunoscută sub numele de atac în roi. "Nimeni nu a avut până acum cantitatea de vehicule sau tehnologia necesară pentru a orchestra atacurile swarm, dar toate acestea se schimbă", spune Luckey. "Este evident că acesta este viitorul".

Trupele americane au la dispoziție o varietate de mijloace pentru a contracara atacurile cu drone, inclusiv doborârea avioanelor cu puștile și tehnologia care întrerupe sistemele de comunicații și de navigație ale dronelor. Pentru a doborî dronele cu aripă fixă în Orientul Mijlociu, trupele s-au bazat, de asemenea, pe un sistem de avioane fără pilot la bord numit Coyote, fabricat de RTX Corp. și pe rachete Patriot mai mari. Totuși, aceste arme sunt mult mai scumpe decât avioanele pe care le vizează. "Ecuația costurilor este poate cea mai dificilă parte a contracarării dronelor", spune Kallenborn. "O rachetă Patriot poate costa 4 milioane de dolari pe lovitură, în timp ce o dronă iraniană ar putea costa doar 10.000 de dolari sau mai puțin. Doborârea dronei ar putea fi un succes tactic, dar, în timp, costurile sunt ridicate și ar putea epuiza stocurile necesare pentru acțiuni mai semnificative.

Doborârea dronei ar putea fi un succes tactic, dar, în timp, costurile sunt ridicate și ar putea epuiza stocurile necesare pentru amenințări mai importante de rachete și avioane."

De la înființarea sa în 2017, Anduril a susținut că este un nou tip de contractor în domeniul apărării. În loc să primească comenzi în avans de la Departamentul american al Apărării pentru a finanța dezvoltarea produselor, Anduril a strâns bani de la capitaliști de risc, inclusiv de la Founders Fund al lui Peter Thiel, pe care îi folosește pentru a construi arme pe care prezice că armata le va dori. Primul său produs a fost un turn de securitate automatizat conceput pentru granița SUA în primele zile ale președinției lui Donald Trump. Apoi, compania a început să livreze primele avioane de contra-drone către armata SUA și cea a Regatului Unit în 2019.

Guvernul SUA a cumpărat diverse produse Anduril pentru a le utiliza la granița SUA și în Ucraina și în alte părți; până în prezent, compania a fabricat sute de sisteme hardware și rămâne mult mai mică decât marii contractori militari, cum ar fi Raytheon de la RTX. Thomas Karako, membru senior și director al Missile Defense Project la Center for Strategic & International Studies din Washington, spune că Anduril trebuie încă să își dovedească abilitățile de producție și să se ocupe de detaliile practice pentru a obișnui trupele cu noile sale arme. "Aș fi precaut împotriva ideii că există o soluție rapidă sau un produs nou care poate face ca toate problemele să dispară", spune el. "Aceste lucruri sunt dificile".

Anduril a început să lucreze în urmă cu doi ani la Roadrunner, un model inspirat de Looney Tunes și inspirat de Coyote de la Raytheon, deoarece a declarat că SUA ar avea nevoie de o modalitate mai ieftină și mai agilă de a combate roiurile de nave. Micul avion de vânătoare are un corp din fibră de carbon și un sistem electronic de bord care îi permite să urmărească obiecte și să efectueze manevre care ar fi prea periculoase pentru un avion pilotat de oameni. Unul dintre principalele sale avantaje este că poate fi reutilizat, ceea ce facilitează lansarea la primul semn al unui obiect necunoscut. "Dacă vedeți o amenințare, puteți lansa mai multe Roadrunner pentru a ieși să inspecteze mai îndeaproape acea amenințare și să zăbovească în cazul în care este nevoie de ele", spune Christian Brose, director de strategie la Anduril. "Le puteți rechema, le puteți ateriza, le puteți realimenta și le puteți refolosi, așa că, în esență, puteți lansa fără regrete".

În cadrul unui test efectuat în noiembrie la un sit cunoscut sub numele de Jackass Flats, în împrejurimile deșertice muntoase ale sitului de securitate națională din Nevada, Anduril a pregătit o lansare Roadrunner. Unul dintre turnurile santinelă cu rază lungă de acțiune ale companiei era așezat pe un mic deal și și-a folosit radarul și alți senzori pentru a scana cerul, în timp ce un pilot de test stătea în fața unui ecran de laptop pe care rula software-ul Anduril.

Anduril a început să lucreze în urmă cu doi ani la Roadrunner, un model inspirat de Looney Tunes și inspirat de Coyote de la Raytheon, deoarece a declarat că SUA ar avea nevoie de o modalitate mai ieftină și mai agilă de a combate roiurile de nave. Micul avion de vânătoare are un corp din fibră de carbon și un sistem electronic de bord care îi permite să urmărească obiecte și să efectueze manevre care ar fi prea periculoase pentru un avion pilotat de oameni. Unul dintre principalele sale avantaje este că poate fi reutilizat, ceea ce facilitează lansarea la primul semn al unui obiect necunoscut. "Dacă vedeți o amenințare, puteți lansa mai multe Roadrunner pentru a ieși să inspecteze mai îndeaproape acea amenințare și să zăbovească în cazul în care este nevoie de ele", spune Christian Brose, director de strategie la Anduril. "Le puteți rechema, le puteți ateriza, le puteți realimenta și le puteți refolosi, așa că, în esență, puteți lansa fără regrete".

În cadrul unui test efectuat în noiembrie la un sit cunoscut sub numele de Jackass Flats, în împrejurimile deșertice muntoase ale sitului de securitate națională din Nevada, Anduril a pregătit o lansare Roadrunner. Unul dintre turnurile santinelă cu rază lungă de acțiune ale companiei era așezat pe un mic deal și și-a folosit radarul și alți senzori pentru a scana cerul, în timp ce un pilot de test stătea în fața unui ecran de laptop pe care rula software-ul Anduril.

Pentru a începe testul, Anduril a trimis o dronă cu aripă fixă în aer de pe o pistă din spatele complexului său. Turnul de pază a detectat rapid aeronava și a introdus informații despre ,viteza și traiectoria acesteia în software-ul Lattice al companiei. 

Turnul santinelă a detectat rapid aeronava și a introdus informații despre viteza și traiectoria acesteia în software-ul Lattice al companiei. Pilotul de test a primit imagini ale dronei și apoi a marcat-o manual ca fiind o amenințare ostilă. Într-o clipă, capacul containerului de lansare Roadrunner s-a deschis, turbinele au pornit și aeronava a zburat în aer. Aceasta a decolat spre țintă și apoi a început să introducă în Lattice propriile date și imagini ale senzorilor săi. Pe măsură ce Roadrunner se apropia de țintă, pilotul de test a dat comanda finală de distrugere a aeronavei cu aripă fixă și, câteva secunde mai târziu, software-ul Lattice a afișat informații care arătau că atacul a fost unul reușit.

În scopul acestei demonstrații, Anduril a folosit senzori de proximitate pentru a confirma că ar fi distrus ținta și că nu a aruncat în aer de fapt aeronava cu aripă fixă. Dacă ar fi făcut-o, Roadrunner nu ar fi fost capabil să facă ceea ce a făcut în continuare: S-a întors pentru a zbura înapoi spre complexul Anduril, a trecut în poziție verticală și și-a tras propulsoarele spre sol în timp ce picioarele de aterizare au ieșit din lateral. În timpul unei manevre care a durat aproximativ un minut, aparatul s-a apropiat tot mai mult de sol înainte de a se așeza în cele din urmă ușor pe o mică platformă de beton, într-un mod foarte asemănător cu o rachetă Space Exploration Technologies Corp. O versiune viitoare a Roadrunner va fi capabilă să aterizeze chiar și după ce a distrus o țintă, spune Luckey.

Ideea, așa cum o vede Anduril, este de a permite unui singur operator să gestioneze zeci sau mai multe Roadrunner pe teren, Lattice oferind o imagine completă a împrejurimilor, a țintelor și a armelor disponibile. Dacă un roi de drone se apropie de o bază, Lattice va vedea și identifica rapid toate dronele și, cu câteva clicuri, operatorul poate trimite Roadrunner-urile pentru a combate amenințarea. Aceasta este o schimbare majoră față de multe dintre celelalte arme de contracarare a dronelor, care necesită aproximativ o duzină de persoane pentru a le opera. Anduril spune că nu are voie să spună ce ramură a armatei a comandat Roadrunners, dar arma va fi în teren la începutul anului viitor, spune Brose.

Întregul arsenal de produse al Anduril include submarine autonome, avioane de luptă autonome și muniții de pândă. Compania se așteaptă ca unele dintre componentele cheie pe care le-a dezvoltat pentru Roadrunner, cum ar fi turbinele și motoarele aeronavei, să ajungă în curând în alte produse. "Nu am cunoștință ca cineva să fi construit vreodată un motor cu pornire mai rapidă sau un motor care să aibă atât de multă putere într-un pachet atât de mic", spune cofondatorul Luckey. "Avem cinci produse care urmează să fie concepute în jurul exact aceluiași motor".

Anduril a strâns 2,7 miliarde de dolari până în prezent și este evaluată la aproape 10 miliarde de dolari. Brose a recunoscut că Anduril nu și-a dovedit încă pe deplin capacitatea de producție, dar a susținut că pornind de la zero oferă companiei un avantaj față de contractorii tradiționali care au arme și fabrici mai vechi pe care trebuie să le susțină. "Nu încercăm să recalificăm o forță de muncă veche în metode noi sau să încercăm să modernizăm ceva", spune Brose. "Construim instalații noi, fabrici noi, linii de fabricație noi și cred că aceasta este o poziție foarte eliberatoare."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.