Mugur Isărescu a afirmat că: ”Anul acesta, în decembrie, se împlinesc 107 ani de la evacuarea la Moscova a tezaurului României. Începând din 1991, BNR a fost consecventă în aplicarea strategiei în prezentarea către opinia publică internă și externă a problematicii tezaurului trimis la Moscova și apoi sechestrat de Uniunea Sovietică. În acest an, ne-am propus să organizăm o serie de evenimente prin care să reafirmăm că România are un drept de creanță deplin valabil, din punct de vedere istoric, juridic, asupra depozitului său de aur evacuat la Moscova în 1916- 1917”.

Șeful BNR a mai arătat că în anul 1995 cu ocazia aderării Rusiei la Consiliul Europei, România și alte state foste comuniste au prezenta propuneri de restituire a bunurilor confiscate. 

Isărescu a declarat că: “Comisia pentru afaceri juridice și drepturi ale omului a apreciat că aceste lucruri trebuie rezolvate între statele membre interesate. Rusia nu a acceptat aceste discuții nici la nivel de experți, sub pretextul că la Moscova se discută proiectul unei legi de restituire de bunuri materiale ale altor state depozitate în URSS. Ulterior, proiectul de lege a fost respins de Duma de stat a Rusiei”. 

Guvernatorul BNR a mai arătat că: ”A devenit evidentă necesitatea de a informa corect opinia publică internațională pe bază de documente incontestabile, informarea oamenilor de știință, istorici, decidenți europeni”, a punctat Isărescu și a  mai adăugat că: ”Principala noastră preocupare a fost să facem cunoscute documentele pe care le deținem, documentele originale, reunite în dosarul special care se păstrează în seiful guvernatorului BNR încă din 1922, dosar predat de la un guvernator la altul, ca dovadă a intenției BNR de a recupera bunurile ce îi aparțin. Sunt 166 de documente oficiale”, a spus Isărescu.

De ce a fost mutat tezaurul la Moscova

Intrând în război alături de Antanta în august 1916, România avea să se confrunte curând cu o situație extrem de dificilă, ca urmare a bătăliilor pe două fronturi atât în Transilvania, cât și la Dunăre. De aceea, încă din septembrie 1916, Banca Națională a României a luat primele măsuri pentru punerea la adăpost a tezaurului său din aur.

Astfel, directorul Sucursalei Iași a BNR primea instrucțiuni să-l aștepte la gară pe directorul Theodor Căpitanovici, „joi, 8 septembrie, orele cinci după-amiază”, să pregătească trăsuri și să rezerve cinci camere la hotel. O săptămână mai târziu, misiunea transportării la Iași a tezaurului BNR era deja încheiată. Preocuparea deosebită a conducerii Băncii pentru acest tezaur se explică prin faptul că el reprezenta rezerva metalică legală, fundamentul emisiunii biletelor băncii. Potrivit Statutelor BNR, „Banca va trebui să aibă o rezervă metalică de aur de cel puțin 40% din suma biletelor emise de dânsa“. În condiții excepționale, așa cum erau cele de război, acoperirea se reducea la 33%. Prin urmare, cantitatea de bancnote aflate în circulație depindea de mărimea rezervei metalice din tezaurul Băncii Naționale, menținerea acoperirii în aur asigurând convertibilitatea leului, moneda națională. Deși Banca Națională a României a fost o bancă privată în perioada 1900 – 1925, rezerva metalică nu era a acționarilor, era proprietatea instituției, „avutul nostru“, cum îi spunea guvernatorul BNR din acei ani (Ioan G. Bibicescu).

Din cauza avansului trupelor Puterilor Centrale către București, Familia Regală, Guvernul, Parlamentul și alte instituții centrale ale statului român s-au refugiat la Iași. În orașul moldav, devenit capitala rezistenței naționale, s-a mutat și sediul Băncii Naționale a României începând cu 14 noiembrie 1916. În pragul iernii anului 1916, teritoriul național era ocupat în proporție de două treimi de armatele Puterilor Centrale, armata română retrasă pe noile aliniamente urma să fie supusă refacerii, iar o mare parte a populației se deplasase în Estul țării, unde îndura nu numai rigorile iernii foarte aspre, ci și foametea și bolile.

În aceste condiții, guvernul și conducerea BNR au decis mutarea tezaurului BNR pe teritoriul Rusiei, singurul stat aliat cu care România se învecina atunci. Guvernul român și reprezentanții BNR au semnat cu reprezentantul Imperiului Rus la Iași convenția în care s-au precizat condițiile efectuării primului transport la Moscova. Potrivit acesteia, valorile românești se aflau „sub garanția guvernului rus în ceea ce privește securitatea transportului, securitatea depozitului, ca și întoarcerea în România”.

Acest prim transport a avut loc în decembrie 1916 și a inclus 1738 de casete cu Tezaurul Băncii Naționale a României (1735 cu monede și trei cu lingouri) și două casete cu bijuteriile Reginei Maria. Aurul BNR valora 314,5 milioane lei, iar bijuteriile Reginei 7 milioane lei. Cele 1740 de casete au fost depozitate la Kremlin, în Sala Armelor, în compartimentul rezervat Sucursalei din Moscova a Băncii de Stat a Rusiei, și au fost inventariate în ianuarie – februarie 1917, când s-a consemnat că „practic, toate valorile verificate, adică inventariate sau cântărite, s-au dovedit a fi, cantitativ și contravaloric, în deplină concordanță cu declarațiile Băncii Naționale a României”. Numărul mare și varietatea monedelor (lire engleze, coroane austriece, mărci germane, napoleoni, carolini, adică polul românesc în valoare de 20 lei etc.) se explică prin aceea că, potrivit legii, biletele Băncii erau „plătite la prezentare la birourile Băncii, în monetă națională liberatoare sau în monetele străine care au curs legal, conform legislațiunii monetare a statului”.

Ce conține tezaurul sechestrat de URSS

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

- acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;

- efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);

- 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News