Cine mai are încredere în dolar?

Dolarul american se confruntă cu presiuni de vânzare tot mai intense pe piețele valutare, pe fondul politicilor comerciale agresive și a atitudinii izolaționiste promovate de administrația Trump. Indicele dolarului, care măsoară forța monedei în raport cu un coș de valute majore (inclusiv yenul și euro), a coborât joi sub pragul psihologic de 100, atingând cel mai scăzut nivel din aprilie 2022. De la învestirea lui Trump, în urmă cu aproape trei luni, dolarul a pierdut circa 10% din valoare.

Pe piața japoneză, moneda americană a slăbit până în zona de 141 yeni, ceea ce reprezintă o depreciere de aproximativ 14 yeni față de începutul anului.

Încrederea în dolar se erodează chiar și printre aliații SUA

„Slăbiciunea dolarului derivă din factori structurali creați chiar de Statele Unite”, a explicat Marc Seidner, director de investiții la Pimco. Tarifele impuse de Trump au alimentat temerile că economia SUA va încetini, în timp ce inflația va crește, determinând investitorii globali să-și reconsidere încrederea în piața americană.

Fostul secretar al Trezoreriei SUA, Larry Summers, a avertizat că piața americană pare să fi intrat într-un „paradigm specific piețelor emergente”, în care acțiunile, obligațiunile și moneda națională scad simultan — un fenomen asociat, de regulă, cu crize financiare din economii fragile.

Speculații despre un atac politic asupra Fed și un acord secret pentru slăbirea dolarului

O altă sursă de îngrijorare este perspectiva ca Trump să încerce să controleze politic politica monetară. Joi, acesta a cerut pe rețelele sociale demiterea președintelui Rezervei Federale, Jerome Powell. Această intervenție a sporit temerile legate de independența Fed și a alimentat vânzările de dolari.

În plus, persistă speculațiile privind un plan economic de slăbire controlată a dolarului. Stephen Miran, șeful Consiliului Economic al Casei Albe, a schițat în noiembrie un plan de coordonare între partenerii comerciali pentru deprecierea dolarului — așa-numitul „Acord de la Mar-a-Largo”, o aluzie la celebrul Acord Plaza din 1985.

Partenerii strategici își reduc expunerea la dolar

State precum China, Brazilia, India și Arabia Saudită au început să își diminueze rezervele în dolari și expunerea pe titluri de Trezorerie ale SUA. Mișcările vin după ce activele în dolari ale Rusiei au fost înghețate în urma invaziei din Ucraina. Numai China și Brazilia și-au redus deținerile cu până la 20% în ultimii trei ani.

De asemenea, în Europa, apar primele semne că încrederea în accesul garantat la dolari din partea Fed nu mai este de neclintit. Jane Foley, strateg valutar la Rabobank, a remarcat o schimbare semnificativă în relația transatlantică, care determină țările europene să reducă dependența de dolar.

Rolul Japoniei și amintirea Acordului Plaza

Japonia, cel mai mare deținător de datorie publică americană, rămâne un actor esențial. În timpul pandemiei, a fost principalul utilizator al programului de swap valutar al Fed, prin care băncile centrale primeau dolari pentru a menține stabilitatea sistemului financiar.

În negocierile tarifare bilaterale, ministrul japonez de finanțe Katsunobu Kato ar putea propune o reconfigurare a portofoliului deținut de Tokyo în favoarea obligațiunilor pe termen lung, pentru a tempera temerile Washingtonului privind dobânzile.

Totuși, analiștii japonezi avertizează că Tokio nu ar trebui să se implice prea mult în politica valutară americană, amintind de precedentul din 1985: după semnarea Acordului Plaza*, dolarul s-a prăbușit de la 250 la 120 yeni în doar doi ani.

________________________________

* Acordul Plaza (Plaza Accord) a fost un acord internațional semnat pe 22 septembrie 1985, la hotelul Plaza din New York, între cele mai mari cinci economii ale lumii de atunci: Statele Unite, Japonia, Germania de Vest, Franța și Regatul Unit.

Contextul economic:

La începutul anilor '80, dolarul american devenise extrem de puternic, întărindu-se cu peste 50% între 1980 și 1985 față de celelalte valute majore. Aprecierea masivă a dolarului a afectat grav exporturile americane, crescând deficitul comercial al SUA și provocând tensiuni economice cu partenerii săi.

Pentru a corecta dezechilibrul:

SUA dorea un dolar mai slab, care să stimuleze exporturile.

Japonia și Germania (marile economii exportatoare) acceptau ideea unui yen și a unui marc german mai puternice, chiar dacă le afecta competitivitatea, pentru a echilibra schimburile comerciale globale și a reduce tensiunile politice.

Ce prevedea acordul?

Acordul Plaza a fost, în esență, o înțelegere coordonată între cele cinci state de a acționa pentru slăbirea dolarului american prin:

Intervenții concertate ale băncilor centrale pe piețele valutare (vânzarea de dolari și cumpărarea altor valute).

Declarații politice și coordonare fiscală și monetară menite să întărească încrederea în această strategie.

Ce efecte a avut?

Dolarul a scăzut semnificativ: între 1985 și 1987, cursul USD/JPY a trecut de la ~250 yeni/dolar la ~120 yeni/dolar.

Economia americană s-a reechilibrat, dar în Japonia, aprecierea rapidă a yenului a dus la recesiune și politici monetare ultra-relaxate.

Acele politici au generat în Japonia o bulă speculativă uriașă în anii ’80 pe piața imobiliară și bursieră, urmată de un colaps devastator la începutul anilor ’90 (așa-numitul „deceniu pierdut”).

De ce e important azi?

Acordul Plaza este referința clasică când vine vorba de intervenție coordonată internațională asupra piețelor valutare. De asemenea, este adesea invocat când apar discuții despre „dolar prea puternic” sau când lideri politici (ca Donald Trump) sugerează politici de slăbire a dolarului pentru a sprijini exporturile americane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.