Guvernul și multinaționalele. Doi ani de suspiciuni reciproce

La finele anului 2016, PSD a revenit la putere inclusiv cu promisiunea că va combate evaziunea fiscală la nivelul marilor contribuabili și că va bloca externalizarea profiturilor de către companiile multinaționale care activează în România.

Odată cu protestele de amploare împotriva OUG 13 din iarna anului trecut, au apărut și suspiciunile în rândul guvernanților legate de multinaționale, alimentate mai ales de faptul că președintele Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, a fost văzut alături de manifestanții din Piața Victoriei. În plus, au fost companii care în acele zile au fost dispuse să încheie mai devreme programul pentru angajații lor care intenționau să meargă la proteste.

”Am văzut foarte mulți oameni supărați, și mă refer la oameni chiar și străini, sigur că mie personal mi s-a părut destul de ciudat cum un șef de bancă cu capital străin protestează împotriva Guvernului. Am auzit tot felul de zvonuri la televiziune cum corporații multinaționale și chiar și naționale au finanțat și au stimulat și au îndemnat proprii angajați să iasă la aceste manifestații”, spunea președintele PSD, Liviu Dragnea, în februarie 2017, acuzații pe care Dragnea le-a reluat de mai multe ori.

Cu gândul la Panama Papers

Totuși, nu s-au adoptat măsuri punitive împotriva companiilor multinaționale până în iunie 2017, în ultimele zile ale guvernului Grindeanu. Atunco o ordonanață de urgență obliga multinaționalele să facă raportări financiare detaliate în România. Măsura nu a fost contestată de mediul de afaceri deoarece reprezenta transpunerea în legislația națională a unei directive europene adoptată după scandalul Panama Papers. Scandalul dezvăluise practica așa-numitelor ”optimizări fiscale” realizate de către marile grupuri cu activităţi în mai multe state care își transferau profiturile - şi implicit impozitele de plătit - dintr-o ţară cu taxe mai mari către o ţară cu taxe mai mici, plătind astfel impozit pe profit insignifiant în țările în care aveau activități importante. Externalizarea profitului se realiza îndeosebi prin achiziţii de bunuri sau servicii între filiale la preţuri artificiale.

Odată cu guvernul Tudose atenția s-a îndreptat asupra băncilor care nu raportau profit, lucru ce a stârnit suspiciunile Fiscului. ”Din 36 de bănci active o jumătate sunt super în regulă, o jumătate insistă că ele nu sunt în stare să facă profit, ceea ce eu nu cred. Avem 18 bănci care nu declară profit, care spun că s-au închis pe pierderi. S-a dus ANAF, a început să se ducă la ele, să vadă cum de le iese chestia asta. Suntem încă în control. Eu ştiu că sediul Crucii Roşii e la Geneva, numai ăia vin şi fac apostolat, ajută copiii, ajută balena”, spunea, ironic, Mihai Tudose, în septembrie anul trecut. De altfel, premierul nu-și ascundea neîncrederea în bănci, el refuzând să își primească banii pe card, după o experiență personală nu foarte fericită cu o bancă.

Citește și:

Reacție dură. AmCham România cere retragerea noilor măsuri fiscale

Totodată, Tudose avea semne de întrebare legate de nivelul dobânzilor cerute la creditele oferite românilor. ”De ce la noi dobânda e cam de două ori mai mare decât tot ceea ce este împrejur? Întreb retoric, aşa, deocamdată. Înţeleg că nu sunt filiale ale unor organizaţii neguvernamentale care vor să fie furnizori de bine, sunt nişte agenţi economici care vor să facă profit, dar hai să fim într-o situaţie în care să câştige şi ei, să ne fie bine şi nouă, nu numai lor şi deloc nouă”, spunea primul-ministru de atunci.

Tudose a ”asmuțit” Fiscul asupra unor bănci în cazul cărora existau suspiciuni în ce privește raportările financiare și chiar a intrat în conflict cu Banca Națională pe care a acuzat-o că este mai preocupată să apere interesele băncilor decât ale României. Este greu de cuantificat efectul declarațiilor lui Tudose, însă cert este că băncile au raportat un profit record în 2017, lucru care a dus și la creșterea încasărilor statului. 

”Revoluția fiscală”, insuficientă

Un alt moment de tensionare a reprezentat-o ”revoluția fiscală” din noiembrie 2017 când Guvernul a decis transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, reducerea acestora cu 2%, scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%,  instituirea unui impozit de doar 1% pe cifra de afaceri pentru firmele cu cifră de afaceri sub un milion de euro şi instituirea unei taxe de solidaritate de 2,25% pentru companii. Transferul contribuțiilor a fost contestat în special de sindicate, care se temeau de reducerea salariilor angajaților, însă de data asta mai mult companii multinaționale au anunțat dinainte că nu vor face acest lucru. Chiar și așa, au venit o serie de critici din partea mediului de afaceri, însă Guvernul a justificat măsurile tot prin necesitatea opririi externalizării profiturilor.

Citește și:

Bloomberg publică un articol tăios la adresa autorităților române și noii ”taxe pe lăcomie”

Însă ”Revoluția fiscală” nu a încheiat cotroversa pe această temă în 2018. Mai mult, acesteia i s-a adăugat tema creșterii spectaculoase a Robor, dobânda cu care băncile se împrumută între ele, însă cu impact asupra ratelor la credite. Soluția cu care a venit Guvernul la finele anului a fost introducerea impozitului de cifra de afaceri în energie și telecomunicații, care ar trebui să aducă bani la ANAF indiferent de profitul raportat, și ”taxa pe lăcomie”, care ar trebui, în viziunea Guvernului, să descurajeze creșterea Robor. Rămâne de văzut pentru 2019 dacă efectele scontate se vor produce sau costurile suplimentare pentru companii vor fi achitate tot de către cetățenii de rând.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.