În cursa pentru metalele rare, Europa eșuează - ANALIZĂ

Actualul proprietar al întreprinderii, Solvay, lucrează pentru a reda uzinei La Rochelle gloria de odinioară, după ani de producție în scădere, în timp ce Europa încearcă din greu să stimuleze producția de minerale care alimentează tranziția spre „energia verde”.

Istoria de 76 de ani a fabricii reflectă provocările cu care se confruntă Europa și Statele Unite, în încercarea de a inversa migrația în masă a prelucrării pământurilor rare în China, petrecută cu aproape 25 de ani în urmă.

China a câștigat o poziție dominantă în pământurile rare, un grup de 17 minerale, producându-le la prețuri mai mici decât în ​​Occident, cu ajutor guvernamental și fără să țină seama de normele de mediu. În ultimii ani însă, China a consolidat dezvoltarea durabilă și a închis exploatări poluante.

Reper pentru prețuri

Între 1980 și 1990, producția fabricii din La Rochelle a servit drept reper pentru prețurile globale la pământuri rare. Acum furnizează 4.000 de tone metrice pe an de oxizi de pământuri rare separați, o fărâmă din cele 298.000 de tone produse de China anul trecut.

În plus, producția modestă a Solvay se concentrează pe tipul de pământuri rare prelucrate utilizate pentru catalizatori și electronice auto, nu magneți permanenți folosiți la vehiculele electrice (EV) și energia eoliană. Solvay spune că va începe să producă acești magneți până anul viitor.

„La Solvay, vrem să reintroducem pământurile rare pentru magneți permanenți pe harta Europei”, a declarat An Nuyttens, președintele diviziei Solvay care produce produse cu pământuri rare. „Nu este ușor, va trebui făcut pas cu pas, pentru că trebuie pus în funcțiune lanțul de la minerit până la producția de magneti. Grupul, cu o istorie de 160 de ani, vrea să asigure 20-30% din cererea de pământuri rare separate pentru producția de magneti în Europa.

Europa are lege și obiective 

Conform noii legislații europene intrate în vigoare în mai, UE a stabilit obiective ambițioase pentru producția de minerale esențiale tranziției sale ecologice. Astfel, până în 2030, 10% din necesarul anual va fi extras, 25% va fi reciclat și 40% va fi procesat. Se estimează că, până în 2030, cererea UE va crește de șase ori și de șapte ori până în 2050.

Dar UE se va lupta pentru a-și îndeplini obiectivele, conform previziunilor de producție analizate de Reuters, potrivit căreia absența unor ținte clare în Legea materiilor prime critice (CRMA) ar putea avea un impact asupra țintelor de zero carbon ale UE, sporind, în același timp, pericolul unei dependențe mai mari de China.

Johanna Bernsel, purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene nu a confirmat concluziile Reuters, dar a subliniat eforturile UR. „Proiectele din Europa vor beneficia de un proces de autorizare simplificat, precum și de sprijin coordonat pentru accesarea instrumentelor de finanțare pentru reducerea riscului și conectarea cu utilizatorii din aval”, a spus Bernsel.

Fereastra se închide rapid

Lanțul de aprovizionare cu pământuri rare are trei etape principale: minerit, separarea elementelor și producția de metale și aliaje. Reuters a compilat previziunile de producție ale companiilor și le-a comparat cu prognozele cererii. Astfel, se așteaptă ca UE să aibă o producție minieră redusă de pământuri rare până în 2030; în mod similar, există un singur proiect în sectorul metalelor și aliajelor, ceea ce reprezintă o marjă mică.

Pe de altă parte, UE trebuie să-și atingă obiectivul în cel mai avansaat domeniu - separarea -, prin producerea a 45% din necesar până în 2030. Etapa - producția de magneți din metale - nu este acoperită de obiectivele noii legi, dar se preconizează că producția UE va satisface doar 22% din cererea prognozată până la 2030, conform analizei Reuters.

Obstacole

Obstacolele în calea creșterii producției de pământuri rare în UE includ opoziția opiniei publice față de noile mine, sprijinul precaut din partea industriei europene care beneficiază de importuri ieftine din China, finanțare limitată, cererea incertă din cauza încetinirii creșterii vânzărilor de vehicule electrice și prețurile slabe ale metalelor.

„Până în 2030, actuala fereastră se va închide foarte repede dacă se ia în calcul timpul necesar pentru punerea în practică a unora dintre aceste proiecte”, a spus Ryan Castilloux de la firma de consultanță Adamas Intelligence, specializată în minerale critice. În opinia lui, neincluderea magneților în obiectivele CRMA constituie „un punct mort” și permite legii să genereze rezultate „fals pozitive”.

Cine ce mai face 

Continentul european are zăcăminte bogate de pământuri rare, dar în prezent nu există minerit. Este puțin probabil ca acest lucru să se schimbe pe termen scurt. Singura producție probabilă în UE până în 2030 este reprocesarea deșeurilor din minele de fier LKAB din Suedia, care ar contribui cu aproximativ 1% din cererea UE de oxizi necesari pentru magneți, arată analiza de la Reuters.

Proiectul Norra Karr din sudul Suediei, care ar putea satisface o mare parte din cererea regiunii, a rămas blocat în procesul de autorizare guvernamentală timp de 10 ani și a stârnit, de asemenea, opoziția ecologiștilor care spun că ar putea polua apa potabilă. Compania intenționează să aplice pentru ca proiectul să fie declarat strategic în cadrul CRMA, ceea ce, teoretic, ar accelera acordarea la 27 de luni.

Un alt proiect de exploatare a pământurilor rare, Sokli, din Finlanda, se dorește strategic, dar încă trebuie supus unui proces de evaluare și revizuire a impactului asupra mediului. „Nu cred că va putea fi dat în funcțiune înainte de 2030”, a declarat Matti Hietanen, CEO al proprietarului proiectului, grupul de stat Finnish Minerals.

De unde profit? 

Norvegia, țară care nu intră în UE ar putea contribui cu 10% din cererea Uniunii până în 2031, potrivit companiei private Rare Earths Norway, care a declarat în această lună că are cele mai mari zăcăminte de pământuri rare din Europa. 

Pe de altă parte, scăderea prețurilor pământurilor rare reduce, de asemenea, perspectivele pentru noi proiecte miniere. „La nivelurile actuale de preț, majoritatea minelor nu sunt, pur și simplu, profitabile, așa că trebuie să existe sprijin din partea guvernelor și a producătorilor de mașini”, a apreciat Daan De Jonge de la  Benchmark Mineral Intelligence din Londra.

Companiile europene se pregătesc, de asemenea, să profite de potențialul uriaș de reciclare pentru a furniza pământuri rare esențiale, dar va dura timp până să existe suficientă aprovizionare cu vehicule electrice vechi și turbine eoliene pentru a le procesa.

O altă provocare pentru Europa este concurența cu importurile mai ieftine din China, care are un lanț de aprovizionare cu pământuri rare bine integrat, inclusiv companii de stat, de la minerit la magneți finiți. 

Unele dintre cele mai importante companii europene de pământuri rare desfășoară de mult operațiuni în China separat sau în asociații mixte cu companii de acolo și folosesc această expertiză pentru noile întreprinderi din UE. Una dintre ele este Neo Performance Materials. Are o fabrică de separare a pământurilor rare în Estonia, precum și operațiuni în alte țări, inclusiv în China.

Este mai scump 

De asemenea, construiește o fabrică de magneti permanenți în Estonia, care ar urma să înceapă producția anul viitor și să crească la o capacitate anuală de 2.000 de tone în următorii doi până la trei ani, sau suficienți magneți pentru a alimenta aproximativ 1,5 milioane de vehicule electrice.

Deși este dificil să concureze cu China, Neo estimează că poate produce magneți care ar costa cu aproximativ 50 de dolari mai mult per vehicul decât magneții importați din China. Magneții permanenți din motoarele de vehicule hibride și electrice costă mai mult de 300 de dolari per vehicul, sau până la jumătate din costul motorului, spun analiștii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.