Regiunea produce singură 3,3 milioane de barili de țiței pe zi, adică echivalentul producției iraniene. Dar extracția petrolului din subsol are concesințe inevitabile: el este însoți de mari cantități de gaze naturale. Chiar prea mare, în opinia petroliștilor texani, care ard o mare parte a gazului extras - o tehnică numită flaring. Potrivit datelor oficiale, citate de Wall Street Journal, este vorba de un milion de dolari (860.000 euro) care se tranformă în fum în fiecare zi.

De ce nu se vinde gazul natural astfel extras? Mai întâi, pentru că numărul de gazoducte nu este suficient pentru a exporta întreaga producție. În al doilea rând, pentru că explozia gazelor de șist din SUA a scăzut rapid prețurile: în timp ce barilul de petrol este la cel mai înalt nivel din ultimii patru ani (în jur de 80 de dolari), gazul se vinde la prețuri derizorii.

Rezultatul: companiile preferă să recurgă la flaring decât să se agite căutând beneficiari în alte state ale țării. O situație care va continua atâta timp cât producția de țiței va crește. Sau până când noile gazoducte, în curs de realizare sau planificate, vor intra în funcțiune. Până atunci însă, consecințele pentru mediul înconjurător vor fi dramatice: procesul de ardere produce gaze cu efect de seră care echivalează cu emisiile a două milioane de autoturisme individuale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.