Lehman Brothers: La 10 ani, lumea ameninţată de altă criză?

Cu zece ani în urmă, în noaptea de 14 spre 15 septembrie 2008, a patra bancă de investiţii ca mărime a Statelor Unite, Lehman Brother, îşi anunţa intrarea în faliment şi solicita protecţie faţă de creditori. Falimentul ei a declansat una dintre cele mai grave crize globale, financiară şi economică.

În 2009, PIB-ul zonei euro s-a prăbuşit cu 4,5%, iar cinci ţări din reigune au fost nevoite, în 2010, să ceară ajutor financiar internaţional. În zona euro au fost create fonduri speciale: Fondul european de stabilizare financiară (EFSF), înlocuit ulterior de Mecanismul european de stabilitate (ESM). Ultimul lucrează acum în regim permanent şi este gata să ofere sprijin financiar nu numai ţărilor din zona euro, aflate în dificultate, dar şi băncilor din regiune.

„Din păcate, realitatea este că mereu există câte o criză. Poate nu vom mai asista la un faliment în serie a băncilor ipotecare şi la ceea ce a urmat. Dar s-a acumulat o importantă datorie publică, iar datoria suverană continuă să crească, fie că e vorba de Statele Unite, de Marea Britanie, de Japonia sau Italia şi acest proces nu poate fi stopat”, a explicat Scott McDonald, economist şef la Smith’s Research & Gradings.

În opinia lui, corporaţiile au acumulat datorii masive pe pieţele în curs de dezvoltare şi, când dobânzile sunt majorate, presiunea se accentuează. „Încrederea investitorilor reprezintă un factor cheie pentru creşterea pieţelor. Acum, această încredere se bazează pe faptul că economia americană evoluează într-un ritm ridicat, că tranzacţiile se vor finaliza şi că investitorii vor continua să finanţeze deficitul bugetar al SUA”, a apreciat expertul.

Dar, a subliniat el, această încredere s-ar putea spulbera rapid dacă „războaiele comerciale vor scăpa de sub control, iar politica monetară a Rezervei federale va complica accesul la finanţare. În acest caz, ameninţarea unei crize similare celei din 2008, va fi serioasă”, a avertizat analistul. Oricum, a adăugat el, următoarea criză va fi diferită şi, proabil, va avea legătură cu noile tehnologii şi cu instituţiile bancare non-bancare, care ignoră regulile unei pieţe în declin.

Venind în completare, Philipp Hildebrand, fost preşedinte al Băncii naţionale a Elveţiei, astăzi vicepreşedinte al BlackRock spune că „lumea se află astăzi într-o situaţie de echilibru instabil, datorată în mare parte politicii economice americane. Ce se întâmplă în Statele Unite? Pe de o parte, are loc o stimulare econormă în plan fiscal. Niciodată până acum nu s-a mai injectat aproape un trilion de dolari în economie, procedându-se, totodată, la o masivă scădere de taxe, într-un moment în care piaţa muncii funcţionează la maxim, accelerând ciclul economic. Pe de altă parte, americanii se închid, oarecum, aplicând reguli de protecţionism. Este ca şi cum, la volanul unei maşini de curse, preşedintele Trump ar apăsa pedala de acceleraţie la maxim, sprijinindu-se, în acelaşi timp, pe frână”, a apreciat specialistul.

În altă ordine de idei, el crede că Europa este mult prea dependentă de doalar, de sistemul american de plăţi, motiv pentru care se impune elaborarea unui sistem independent. Dar, spune expertul, pentru asta este nevoie de timp.

Dacă există riscul altei crize? Da. „În anii care au urmat crizei din 2008, s-au pus la punct reguli stricte pentru bănci. De atunci însă, riscurile au evoluat, şi-au schimbat natura. Pericolul vine astăzi din excesul datoriei publice”, susţine Hildebrand.

În urmă cu 10 ani, coordonarea internaţională a permis evitarea erorilor din 1929, vezi recurgerea la măsuri protecţioniste. Astăzi, războiul comercial constituie un real pericol, multiateralismul se dislocă. Dacă nu se va găsi curajul necesar pentru a regândi întreg sistemul, economia lumii riscă să se se trezească neputicioasă când următorul Lehman se va prăbuşi. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.