Leonardo Badea (BNR): Dezastrele naturale distrug vieți, comunități și pot afecta semnificativ economia unei țări

Lumea zilelor noastre se confruntă cu o serie de amenințări și provocări simultane, care pun în pericol oamenii și mijloacele de existență ale acestora, unele dintre ele putând fi considerate, până de curând, ca fiind evenimente rare. Fenomene precum pandemia de COVID, războiul Rusiei împotriva Ucrainei, criza energetică au zguduit lumea și ne arată, dincolo de toate, importanța pregătirii pentru situații excepționale.

Pe măsură ce lumea își revine din șocul pandemiei și, din nefericire, continuă să se confrunte cu multiple alte crize și fenomene extreme, realizăm că probabilitatea apariției unor dezastre naturale accentuată de schimbările climatice exacerbează și mai mult vulnerabilitățile în fața unor evenimente adverse.

Efectele schimbărilor climatice, din în ce mai puternice și mai vizibile, și degradarea mediului înconjurător amplifică riscurile, întrucât reduc capacitatea ecosistemelor de a ne proteja, cauzând uneori astfel de fenomene extreme. Acestea, din păcate, devin tot mai frecvente și mai intense, iar gradul de expunere și vulnerabilitățile față de dezastrele naturale sunt în continuă creștere. În plus, alți factori, precum creșterea fluctuațiilor legate de vreme, poluarea, defrișările masive, pierderea biodiversității, creșterea nivelului de urbanizare, extinderea unor activități în zone uneori inadecvate ș.a., contribuie, de asemenea, la riscurile de producere a dezastrelor (inundații, alunecări de teren, avalanșe, temperaturi extreme, secetă, epidemii etc.).

Evoluția temperaturii globale reprezintă un indicator de referință privind amploarea schimbărilor climatice și posibilele efecte ale acestora. Temperatura medie anuală la nivel global a crescut constant, iar Europa s-a încălzit mai repede decât a avansat această medie globală, ceea ce a condus la fenomene meteorologice extreme, cu consecințe uneori dezastruoase din punct de vedere economic. Spre exemplu, să ne amintim inundațiile din vara anului 2021 care au afectat mai multe țări europene, au provocat pierderi de vieți omenești, evacuări forțate, întreruperea alimentării cu electricitate, au distrus locuințe, terenuri agricole și infrastructura, cauzând pierderi economice importante, estimate la peste 3 miliarde euro. Seceta, care a lovit în anul 2022 o mare parte din țările europene, fiind considerată cea mai gravă secetă din ultimii 500 de ani, a afectat semnificativ producția agricolă (inclusiv în România), a produs o scădere a debitelor râurilor și diminuarea rezervelor de apă, cu o serie de implicații majore în sectoare economice cheie, precum cel energetic (au fost afectate hidrocentralele și sistemele de răcire ale altor centrale electrice) sau cel al transporturilor fluviale. Perioadele de secetă prelungită au crescut, de asemenea, frecvența și intensitatea incendiilor de vegetație. În anul 2022, suprafața distrusă de incendii la nivel european a fost cu 250% mai mare față de media din ultimii 15 ani. Și la nivel global, se remarcă o creștere a numărului de evenimente majore produse de cauze naturale (peste 400 în 2021).

Din păcate, vulnerabilitatea naturii umane în fața dezastrelor naturale este foarte mare. Dezastrele naturale distrug vieți, comunități și, în funcție de magnitudinea acestora, pot afecta semnificativ economia unei țări. Pe parcursul ultimelor 4 decenii (între anii 1980 și 2020), dezastrele naturale au afectat la nivel european aproximativ 50 milioane de persoane și au provocat în medie o pierdere economică de cca. 12 miliarde euro/an.

Impactul economic direct al dezastrelor este imediat evident – distrugerea proprietăților rezidențiale și comerciale, a siturilor cu valoare istorică și culturală, a capitalului, a infrastructurii. Discutăm însă și de un impact indirect și intangibil, la fel de important, deși nu la fel de ușor observabil sau cuantificabil – efecte negative de durată asupra productivității, afectarea lanțurilor de distribuție, impactul redirecționării fondurilor dinspre investiții către reconstrucție și, nu în ultimul rând, efecte psihologice și sociale semnificative.  

Severitatea impactului unui dezastru depinde de natura fenomenului, dar și de o serie de alte aspecte, precum specificul zonei și numărul persoanelor afectate, situația economică și socială locală, valoarea bunurilor expuse etc. Efectele unui dezastru pot avea repercusiuni potențial semnificative pe termen lung. În unele cazuri, efectele economice și financiare ale dezastrelor pot fi devastatoare. De exemplu, potrivit unui raport al Băncii Mondiale privind prevenirea și pregătirea în caz de dezastre în Europa, impactul economic al inundațiilor și al cutremurelor majore (în cazul unor astfel de evenimente cu probabilitate de manifestare într-un anumit an de doar 1%) poate avea maxime ce variază între 7% și 17% din PIB în unele state europene. România se numără printre țările cele mai expuse riscurilor de cutremure și de inundații, potrivit acestui raport, alături de Cipru, Grecia, Slovenia și Letonia.

Cutremurele sunt considerate un risc major, iar în unele țări europene, infrastructura învechită reprezintă o vulnerabilitate în cazul unui seism (inclusiv infrastructura de transport, de sănătate, facilități de producție și de distribuție a energiei ș.a). Dacă ne gândim doar la cele mai recente astfel de evenimente care au afectat Turcia și Siria în luna februarie, observăm că au declanșat o criză umanitară, efecte economice puternic negative și au relevat disfuncționalități sistemice.

Așadar, impactul economic al fenomenelor extreme este diferit de la o țară la alta și, totodată, variază de la o perioadă la alta. Potrivit unui studiu al Agenției Europene de Mediu privind pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme din Europa, în perioada 1980-2020 cele mai mari pierderi la nivel economic s-au înregistrat, în termeni absoluți, în Germania, Franța și Italia. Pe cap de locuitor, pierderile cele mai mari au fost în Elveția, Slovenia și Franța, iar cele mai importante pierderi la nivel regional au fost înregistrate în țări precum Elveția, Germania sau Italia. Din totalul pierderilor, au fost asigurate doar cca. 23%, dar și cuantumul asigurărilor a fost, evident, diferit de la o țară la alta (de la 1% în România și în Lituania la 56% în Danemarca și în Țările de Jos). Studiul la care am făcut referire anterior relevă și faptul că cea mai mare parte a pierderilor economice (aprox. 60% din cuantumul acestora) a fost provocat de un număr mic de fenomene extreme (doar 3%) iar, ca și tendință, media anuală a pierderilor a fost de cca. 9,5 miliarde euro în perioada 1981-1990; 11 miliarde euro în intervalul 1991-2000;

13,2 miliarde euro în perioada 2001-2010 și, respectiv, 14,5 miliarde euro în perioada 2011-2020.

La nivel global, conform Băncii Mondiale, pierderile directe și distrugerile cauzate de dezastre naturale în 2020 au fost de 210 miliarde USD. Pentru același an, 2020, AON a evaluat pierderile cauzate de dezastre naturale la 297 miliarde USD, iar ceea ce este de remarcat este faptul că deși suma este considerabil mai mică decât maximul înregistrat în 2011 (557 miliarde USD), ea depășește totuși cu aproape o treime media secolului 21. Și în anul 2021 s-au înregistrat pierderi economice considerabile, estimate la 252,1 miliarde USD, conform Emergency Event Database. Iar pentru anul 2022, AON estimează că s-au înregistrat pierderi economice de 313 miliarde USD cauzate de 421 de evenimente produse din cauze naturale.

O mare parte din costurile cauzate de dezastre în țările europene este suportată de guvernele statelor respective. Raportul Băncii Mondiale privind prevenirea și pregătirea în caz de dezastre în Europa estimează că pentru a atenua impactul unor astfel de evenimente nefaste, guvernele statelor europene sunt susceptibile a finanța în medie costuri de cca. 16 miliarde euro anual.

Citeşte întreaga analiză aici. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.