Mircea Coşea: Cine va câștiga războiul valutar?

Discuția este justificată de faptul că în conformitate cu opiniile dezvoltate la nivelul unor puternice echipe de cercetare din Europa și Statele Unite ale Americii,una dintre caracteristicile actualei etape de profunde schimbări ale arhitecturii politico-economice globale ar consta în  ”preluarea de către Orient a leadership -ului mondial de la Occident”. Evident, prin Orient trebuie înțeles China și aliații săi, prin Occident, SUA și aliații acestora.  (vezi : ”Contrepoits”,Total Economic Impact”, ”Annual Conferences on Global Economy”,” Cercle des economistes” ).

  Se consideră că una dintre cele mai importante și interesante lupte de interese dintre actorii globali  se manifestă prin ” atacul” pe care Orientul îl concepe și îl dă asupra dolarului american considerat elementul de forță al leadership-ului  Occidental, de facto ,al Statelor Unite ale Americii. În limbajul analizei politice, acest atac poartă numele de războiul valutelor, declanșat de gruparea țărilor BRICS, condusă de China.

 Discuţiile des­pre extinde­rea BRICS au fost iniţiate de Bei­jing  în con­textul în care China şi Rusia forţează schim­barea polilor de putere geopolitică la nivel mondial în detri­mentul SUA şi al aliaţilor occidentali.

Cum un simbol al hegemoniei SUA în lume este dolarul, cele mai multe materii pri­me fiind tranzacţionate în dolari (iar statele BRICS sunt exportatoare mari de materii pri­me), de către BRICS sunt legate tot mai multe discuţii despre dedolarizarea comerţului şi chiar despre lan­sarea unei monede co­mune. BRICS au primit de altfel în literatura economică occidentală denumirea de  ”alianţă antidolar”.

Cum evoluează acest ” război valutar” și ce tendințe se pot prefigura pentru viitor ?

Începând cu anii 1970, sfârșitul "regelui dolarului" a fost anunțat în mod regulat. De fiecare dată, este aceeași poveste: împovărate de deficite abisale, slăbite de crize economice succesive, Statele Unite nu au de ales și vor trebui să abandoneze dolarul standard. Cu toate acestea, de fiecare dată, la fel ca Phoenix, dolarul se ridică din cenușă și nu lasă nicio șansă pentru așa-numiții săi potențiali concurenți.

Această cronică a unei morți prezise  începe cu războiul din Vietnam. La acea vreme, dolarul era "standardul de aur" al Sistemului Monetar Internațional (IMS), în măsura în care era complet convertibil în aur. Dar "tipografia" a fost folosită la maximum, astfel încât suma de dolari în circulație în întreaga lume depășea cu mult valoarea stocului de aur al Rezervei Federale a SUA (Fed).

Se preconiza căderea dolarului de pe piedestalul său în favoarea unui SMI bazat pe aur și / sau drepturile speciale FMI de tragere. Ca urmare, Trezoreria SUA s-a angajat într-o mișcare bine calculată, anunțând sfârșitul convertibilității complete a dolarului în aur. În mijlocul Războiului Rece și în strânsă legătură cu puterea economică, politică și militară a Statelor Unite, Europa și Japonia au fost forțate să accepte .Cincisprezece ani mai târziu, problema se repetă. Între timp, au apărut două șocuri petroliere, o inflație asociată cu creșterea lentă și înrăutățirea deficitelor americane ceea ce au ridicat aceleași temeri: zilele leadership-ului dolarului sunt numărate, mai ales că, spre deosebire de 1971, exista acum un concurent serios pentru Statele Unite și dolar, și anume Japonia și yenul. Nimic nu părea să poată opri dominația galopantă a japonezilor, astfel încât aceștia din urmă, siguri de ei înșiși și siguri că țara lor va fi în curând cea mai mare putere economică a lumii, nu ezită să aprecieze puternic moneda lor. A fost o greșeală gravă care îi va arunca într-o criză de deflație care va dura 25 de ani. În schimb, modernizate de epoca Reagan, Statele Unite vor experimenta o fază istorică lungă de creștere susținută de la sfârșitul anului 1991 și va consolida hegemonia dolarului.

Crearea monedei euro în 1999  redeschis problema dedolarizării.Se legitimează în Europa întrebarea: ce se întâmplă dacă moneda unică europeană ar fi în cele din urmă moneda capabilă să concureze cu dolarul? Cu un nivel de 1,18 dolari pentru un euro , toate speranțele sunt permise. Americanii sunt, de asemenea, conștienți de acest lucru și se angajează într-o mișcare masivă pentru a aprecia dolarul care va aduce la aproximativ 0.83 dolari la euro și 135 de yeni la dolar de la sfârșitul anului 2000 la începutul anului 2003. Locul dolarului în tranzacțiile mondiale și în rezervele valutare internaționale este astfel consolidat, permițând Statelor Unite să-și reia politica de ”neglijarea”  în ceea ce privește cursul de schimb din 2003-2004, adică să lase dolarul să alunece din nou, astfel încât să-și consolideze creșterea.

În același timp, în ciuda zvonurilor periodice privind o creștere a monedei euro a rezervelor valutare și a tranzacțiilor internaționale, dolarul reprezintă în continuare 50% din tranzacții, în timp ce comerțul american reprezintă doar 11% din totalul mondial. Cu alte cuvinte, aproape 80% din tranzacțiile în dolari sunt non-americane. În plus, între 60% și 65% din rezervele valutare din lume sunt în dolari (față de aproximativ 20% în euro).

  În situația actuală două evenimente recente  au redeschis  o breșă serioasă în războiul valutar. Pe de o parte, după Rusia, India și unele țări europene care au facturat deja multe produse în yuan, o primă livrare de gaz natural lichefiat (GNL) din Emiratele Arabe Unite în China a fost exprimată în yuan. Acesta este un acord pentru livrarea a 65.000 de tone de GNL între Compania Națională Chineză a Petrolului și Total Energies. Pe de altă parte, Arabia Saudită tocmai s-a apropiat de Organizația de Cooperare de la Shanghai, devenind un "partener de dialog", deschizând astfel calea pentru plățile viitoare ale petrolului saudit în yuan. Și asta, într-un context de slăbire a Statelor Unite și a lumii occidentale în general și în timp ce ponderea BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) în PIB-ul mondial tocmai a depășit-o pe cea a G7 (Statele Unite, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, Canada, Italia).

Această nouă situație confirmă intensificarea creșterii Chinei, din punct de vedere economic, comercial și financiar. Din 1980 până în 2022, potrivit cifrelor oficiale ale FMI, PIB-ul real al Chinei (adică excluzând inflația) a crescut cu 3.749%. Prin comparație, India a crescut cu 1,087%, Statele Unite cu 196% și Franța cu 103%. În aceeași perioadă, ponderea Chinei în PIB-ul global (în paritățile puterii de cumpărare, adică izolarea diferențelor în ceea ce privește costul vieții între diferite țări din lume) a crescut de la 2,3% la aproape 19%, în timp ce cea a Statelor Unite și a zonei euro a scăzut de la 21,3% la 15,5% și de la 22% și, respectiv, 11,8%.

În plus, în ciuda pandemiei de Covid 19, a blocadelor repetate ale populației sale și a creșterii costurilor de transport, China continuă să doboare recorduri pentru excedentele comerciale. În martie 2023, excedentul său comercial de la an la an a atins un nou maxim all-time de 931,3 miliarde de dolari.

  Este evident că singurul concurent potențial al dolarului a devenit yuan-ul. Cu toate acestea, China nu estet încă pregătită, atât din punct de vedere economic, cât și financiar să atace dolarul imediat și în forță. Nu are acest  interes  pentru moment, pentru că un yuan prea scump ar putea încetini creșterea economică . În plus, cu 3,184 trilioane de dolari în rezerve valutare și trezorerii americane în cantități mari, o scădere prea accentuată a dolarului ar fi un dezastru pentru evaluarea activelor denominate în dolari chinezi.

Cu alte cuvinte, în ciuda unei fațade a opoziției, americanii și chinezii vor face totul pentru a se asigura că nimic nu se schimbă. Cel puțin pe termen scurt. Desigur, China vrea să se impună în mod durabil ca cea mai mare putere economică a lumii și este conștientă că, pentru a realiza acest lucru, va trebui să aibă și moneda internațională de referință. Astfel, de îndată ce sistemul său economic și social este suficient de puternic pentru a susține o monedă permanent puternică, își va deschide piețele financiare, va lăsa yuanul să se aprecieze masiv și poate solicita țărilor producătoare de mărfuri și partenerilor comerciali să-și denumească tranzacțiile comerciale în yuani.

Această perspectivă cu siguranță nu va mai avea loc încă cel puțin zece ani. Cu toate acestea, dacă va deveni realitate, Statele Unite și lumea vor cădea într-o fază de recesiune dramatică.

 Războiul de abia s-a declanșat. Vor fi pierderi și câștiguri de fiecare parte.

 Evident, ” detronarea ” dolarului nu este nici rapidă și nici simplă dar luând în considerare trendul ascendent al dezvoltării și extinderii BRICS, putem fi convinși de faptul că pentru dolar, menținerea leadership-ului mondial va fi din ce în ce o sarcină mai dificilă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.