Pentru reglementarea acestei anomalii, la Senat fost depusă o propunere de modificare a Legii 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, cu modificările și completările ulterioare.

În expunerea de motive a modificării se spune că: ”Unele instanțe de judecată nu consideră a fi daune materiale cheltuielile viitoare pe care va trebuie să le suporte victima unui accident rutier cu recuperarea sau refacerea stării de sănătate, precum, dar fără a se limita, investigații medicale, tratamente medicamentoase, terapii de recuperare, achiziționarea de orteze, proteze, scaune rulante, etc. De asemenea, nu sunt considerate daune materiale nici cheltuielile viitoare pe care rudele unei victime decedate a unui accident rutier vor trebuie să le suporte cu ritualurile religioase, precum și costurile necesare realizării monumentului funerar. În acest context, în care persoanele prejudiciate nu își pot permite achitarea costurilor operațiunilor anterior menționate, iar acestea nu sunt considerate daune materiale se ajunge în situația de inechitate în care fie nu mai sunt accesate, deși sunt imperios necesare, fie sunt accesate ulterior primirii despăgubirilor morale, care astfel sunt utilizate pentru acoperirea unor prejudicii materiale, daune morale fiind transformate în daune materiale. Este evidență inechitatea creată prin aceea că, sumele de bani oferite persoanelor prejudiciate, care ar trebui să acopere suferințele morale suportate, ajung să acopere doar prejudicii materiale”.

Așadar, actul normativ definește accidentul auto ca fiind un eveniment în care a fost implicat cel puțin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale și/sau vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane și cererea de despăgubire, că fiind documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează către asigurătorul RCA sau către BAAR pretențiile de despăgubire.

În expunerea de motive se mai spune că trebuie ținut cont și de perioada lungă de timp necesară obținerii de către persoana prejudiciată a unei hotărâri definitive din partea unei instanțe de judecată, perioada care, în unele cazuri, se poate întinde pe mai mulți ani, funcție de complexitatea litigiului.

Așadar, pentru corectarea acestei norme legale care, în mod evident, dezavantajează persoana prejudiciată, este necesară modificarea legii în așa fel încât să existe o separare clară între situația cererii de despăgubire soluționată pe cale amiabilă și cea pentru care este necesară intervenția instanțelor de judecată.

Vezi AICI propunerea de modificare a Legii 

Citește și:

Accident auto. Cum se calculează despăgubirile

ASF a publicat în urmă cu câteva zile un Ordin prin care se stabilește punctajul prin care se calculează despăgubirile în cazul unui accident auto.

Ordinul vizează persoanele care au suferit vătămări corporale în timpul unui accident auto. Este vorba despre Ordinul 1/2.293/2022 privind stabilirea despăgubirii persoanei prejudiciate în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii în urma producerii accidentelor de vehicule pe baza punctajului traumatologic stabilit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.

În primul rând calculare punctajului trautamtologic se face contra cost la cererea persoanei prejudiciate, a asigurătorului RCA, a BAAR sau Fondului de Garantare a Asiguraţilor, denumit în continuare FGA, de către medici experţi evaluatori.

Pentru calculul punctajului traumatologic, persoanele prejudiciate sunt examinate clinic printr-o expertiză de evaluare în cadrul căreia sunt verificate acuzele prezentate, documentele doveditoare şi se identifică aspectele clinice şi paraclinice, morfologice şi funcţionale care sunt în legătură directă de cauzalitate cu accidentul de vehicule, se spune în ordonul ASF.

Examinarea

În cadrul examinării se procedează la:

a) identificarea, notarea şi descrierea tuturor leziunilor traumatice şi a consecinţelor acestora asociate cu accidentul rutier în cauză, identificabile cu ocazia examenului clinic;

b) existenţa corelaţiei diagnostic – susţinerea diagnosticului;

c) examinarea documentelor medicale relevante;

d) diferenţierea leziunilor traumatice şi/sau consecinţelor acestora asociate cu accidentul rutier de patologii anterioare evenimentului rutier sau cele ulterioare ce nu sunt legate direct cauzal de acesta;

e) acordarea unui punctaj total care să ţină cont de situaţia faptică la momentul consultului sau la momentul parvenirii examenelor clinice sau paraclinice de specialitate solicitate pe baza baremului.

În cazul în care documentele medicale sunt insuficiente şi/sau incomplete în raport cu starea victimei, medicul expert evaluator poate solicita completarea documentaţiei sau efectuarea unor examinări suplimentare cu scopul de a verifica şi completa diagnosticul; solicitarea se face cu consimţământul explicit al pacientului. Citește mai mult AICI

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News