România importă energie, dar Bruxelles-ul ne obligă să exportăm mai mult!

70% din capacitate pentru schimburi externe

Regulamentul european prevede ca până la 31 decembrie 2025 fiecare stat membru să asigure disponibilitatea a minimum 70% din capacitatea rețelelor de transport pentru schimburi de energie la frontiere. Pentru România, țintele stabilite sunt de 1.700 MW pe interconexiunea cu Ungaria și 2.550 MW pe cea cu Bulgaria.

Monitorizările ANRE și Transelectrica arată că în 2025 România se află încă sub prag: pe granița cu Ungaria s-au atins doar 980 MW (41% din capacitate), iar pe cea cu Bulgaria 1.890 MW (52%).

Deficit de producție internă

Problema e că România are deja un deficit structural de energie în bandă. Potrivit declarațiilor ministrului Energiei, Bogdan Ivan, țara importă în prezent aproximativ 22% din consumul național, după ce în ultimul deceniu a scos din producție peste jumătate din capacitățile pe cărbune și gaz.

În aceste condiții, obligația de a lăsa liberă o parte semnificativă din rețea pentru export poate duce la paradoxul în care România importă energie pentru a-și acoperi consumul, dar, în același timp, permite traderilor străini să cumpere curent de pe piața locală atunci când prețul e mai mic decât în statele vecine.

Investiții întârziate și soluții costisitoare

Memorandumul arată că Transelectrica a finalizat câteva proiecte majore (LEA 400 kV Porțile de Fier–Reșița, Cernavodă–Stâlpu, extinderea stației Reșița), dar alte lucrări critice sunt amânate pentru 2027–2029, inclusiv LEA Reșița–Timișoara–Săcălaz sau trecerea la 400 kV a axului Brazi Vest–Teleajen–Stâlpu.

Citește și: Ministerul Energiei promite facturi mai mici și investiții uriașe în energie

Pentru a respecta termenul de 2025, Guvernul propune soluții de compromis: redispecerizarea producției, modificări temporare ale topologiei rețelei, utilizarea fluxurilor comerciale de contrapartidă și monitorizarea în timp real a elementelor critice. Costurile acestor măsuri suplimentare vor fi suportate de stat, ceea ce se va reflecta în tarife și, indirect, în factura consumatorilor.

Contradicția dintre piața unică și securitatea energetică

Analiza Memorandumului scoate la iveală tensiunea dintre politica energetică europeană, care vizează integrarea piețelor și fluidizarea comerțului, și interesele naționale, care cer prioritate pentru consumatorii interni.

În timp ce Bruxelles-ul urmărește ca interconexiunile să fie deschise, România se confruntă cu deficit de producție și dependență de importuri. Din perspectiva consumatorului român, situația poate părea paradoxală: cum să exportăm mai multă energie, când nu producem suficient pentru noi?

Impact asupra prețurilor

Pe termen scurt, aplicarea regulii de 70% poate duce la creșterea prețurilor pe piața angro, deoarece cererea externă va concura direct cu cea internă.

Consumatorii casnici, protejați parțial prin plafonarea tarifelor, vor resimți indirect costul prin presiunea asupra bugetului public.

Marii consumatori industriali, care cumpără la prețuri de piață, riscă să se confrunte cu facturi și mai mari, ceea ce afectează competitivitatea economică.

În loc de concluzii, o dilemă

România se află într-o dilemă strategică: dacă respectă regula europeană, riscă să tensioneze piața internă și să crească facturile, iar dacă nu o respectă, riscă sancțiuni și marginalizare în piața energetică europeană.

În lipsa unor investiții accelerate în capacități noi de producție și modernizarea rețelei, contradicția dintre cerințele Bruxelles-ului și nevoile consumatorilor români va continua să fie o vulnerabilitate majoră a politicii energetice.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.