România, vulnerabilă într-un eventual acord SUA–Rusia

Răspunsul este mai complicat decât pare, iar pentru România poate deveni periculos un astfel de acord. Structurile americane de securitate știu foarte bine că Rusia negociază cu un plan ascuns. Însă nu toți decidenții politici ai SUA aleg să țină seama de aceste avertismente. Iar negocierile cu Moscova, purtate parțial în afara cadrului instituțional, riscă să lase Europa de Est expusă, exact ca în anii 1945-1947.

Structurile de securitate ale SUA cunosc foarte bine riscul numit Putin

CIA, Pentagonul, DIA, NSA, Comandamentul European al SUA sau serviciile diplomatice americane au publicat ani la rând analize care demonstrează același lucru: Putin negociază doar pentru a câștiga timp, pentru a obține concesii economice sau politice și pentru a pregăti următoarea etapă a proiectului său imperial.

Washingtonul are informații precise despre obiectivul Moscovei de a reconstrui „zona-tampon” pierdută după 1991 și de a readuce sub influență spațiul ex-sovietic, inclusiv prin presiune asupra flancului estic al NATO. În rapoartele americane, logica lui Putin este considerată invariabilă: ia ce i se oferă, apoi continuă să împingă frontierele.

Pentru aparatul de securitate american, nivelul de încredere în Rusia este, și rămâne, zero absolut.

Citește și: Dezvăluire Bloomberg: Convorbirile secrete care au modelat planul pentru Ucraina

Problema: nu toate deciziile sunt luate de experții în securitate

Deși avertismentele există, ele nu sunt singurul criteriu care ghidează Casa Albă. O parte a decidenților politici din administrația Trump privește Rusia printr-o altă lentilă - una economică, negociabilă, oportunistă. Unii consilieri ai președintelui cred că Moscova poate fi „cumpărată” prin investiții americane în energie, resurse strategice și infrastructură arctică, iar Rusia poate fi atrasă departe de China.

Logica lor este clară: miza strategică a SUA este Beijing, nu Moscova. Iar dacă Washingtonul poate rupe alianța ruso-chineză prin afaceri, atunci merită să încerce.

Acesta este motivul pentru care oameni ca Steve Witkoff sau Jared Kushner au avut libertatea de a discuta direct cu emisarii Kremlinului, într-un format paralel față de canalele instituționale - un lucru care a surprins inclusiv CIA și Trezoreria, care au aflat detalii despre negocieri de la partenerii britanici, nu din interiorul administrației americane.

Riscul pentru România: când marile puteri negociază ignorând avertismentele, țările mici rămân expuse

Pentru România, această disonanță între serviciile americane și unii decidenți politici americani este un semnal care nu trebuie ignorat. Experiența ultimului secol arată că atunci când SUA și Rusia negociază peste capul Europei, statele de pe flancul estic riscă să fie marginalizate. Nu neapărat „trădate” în sens istoric, dar lăsate într-o zonă gri, unde garanțiile devin mai vagi și amenințările mai concrete.

Un eventual acord SUA-Rusia construit pe „peace through business” ar putea:

- slăbi presiunea militară americană în Marea Neagră;

- reduce importanța strategică a României pentru Washington;

- îngheța conflictul din Transnistria în termeni favorabili Moscovei;

- împiedica Ucraina să obțină garanții de securitate ferme;

- diminua influența UE în Europa de Est.

Un lucru e clar: orice apropiere americană de Rusia fără consultarea NATO și UE ar crea o zonă de incertitudine strategică pe axa Constanța-Odesa-Chișinău, iar România ar simți prima consecințe.

Putin urmărește altceva decât promite. Și urmărește asta de peste 20 de ani

Dincolo de negocierile economice, dincolo de zâmbetele de la summituri, Putin are un obiectiv constant: reconstrucția unei Rusii imperiale, cu influență decisivă asupra Ucrainei, Belarusului, Moldovei și a întregului flanc estic. Nu este un moft personal, ci o strategie de stat, împărtășită de elita rusă politică, militară și economică.

Este motivul pentru care Rusia nu renunță niciodată la presiunea asupra Mării Negre, nu acceptă independența deplină a Ucrainei și nu încetează destabilizarea Republicii Moldova. Este motivul pentru care Rusia nu poate fi „partener strategic” pe termen lung pentru niciun stat occidental.

Marile puteri pot semna acorduri, pot face afaceri și pot negocia încetări de foc. Dar Moscova nu renunță la planul pe care îl urmărește încă din epoca țarilor și din perioada URSS: recâștigarea zonei de influență pierdute.

România are un singur atu: să nu creadă în iluzii geopolitice

Pentru București, lecția ultimelor decenii este simplă: securitatea vine dintr-o combinație între alianțe solide, descurajare militară și realism geopolitic. Orice schimbare a raportului SUA-Rusia trebuie privită critic, nu superficial.

România nu își permite să presupună că un acord între Washington și Moscova ar reduce riscul rusesc în regiune. Dimpotrivă, orice relaxare a presiunii asupra Kremlinului se traduce aproape instant în creșterea presiunii asupra flancului estic.

Și, la fel ca în anii ’40, când România a fost prea mică pentru a influența marile decizii, astăzi riscul este același: dacă americanii negociază pe baza intereselor globale, nu regionale, statele de la marginea NATO trebuie să fie pregătite să-și apere interesele cu mult mai multă seriozitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.