Supersonicele create pentru a zdrobi avioanele rușilor

Acesta este și motivul pentru care SAAB a dezvoltat avionul de vânătoare supersonic cu care poate învinge și cele mai performante aparate de zbor ale forțelor aeriene ale Rusiei.

La sfârșitul anilor 1940, Suedia a văzut că are nevoie de un avion de război care să poată intercepta bombardierele sovietice la altitudini mari și, de asemenea, să angajeze avioanele sale de vânătoare. A fost luată decizia de a dezvolta avionul de vânătoare supersonic Saab 35 Draken, marcând începutul poate celui mai îndrăzneț capitol din istoria industriei aeronautice suedeze.

Noul avion de vânătoare trebuia să ofere un spațiu mare de depozitare a armelor, o rezistență deosebită și capacitatea de a decola de pe piste scurte.

Inginerii suedezi au venit cu o caracteristică unică de proiectare "delta dublă" care a reprezentat o generație nouă de proiectare aeronautică și care a distins Draken de alte avioane de vânătoare.

Designul aripilor era format din două aripi delta pereche, cu o aripă delta în interiorul altei aripi delta mai mari. Aripa interioară are un unghi de 80 de grade pentru performanțe la viteze mari, în timp ce aripa exterioară are un unghi de 60 de grade pentru performanțe bune la viteze mici.

În anii 1950, acest design semăna cu un zmeu și și-a păstrat această poreclă, deși traducerea lui Draken este "dragon".

Deși designul inovator părea promițător, era nevoie de teste extinse, iar în anii 1950, testarea unui nou design de avion era un proces lent și anevoios.

În absența testelor asistate de calculator și a simulării zborului, inginerii au folosit pe scară largă testele în tuneluri de vânt și modele la scară mică pentru a testa efectele aerodinamice ale noilor caracteristici.

Promisiunea Lockheed Martin după vizita lui Joe Biden: ”Acum putem începe”

În plus, inginerii Saab aveau nevoie de date din viața reală pentru proiectarea delta dublă. Astfel, în 1952, au construit un avion de testare de mici dimensiuni, Saab 210, care era un proiect de aripă dublă delta la scară redusă, dar care putea zburat, poreclit "Lilldraken", adică micul dragon.

Prototipul Draken cu aripă dublu-delta, care nu era echipat cu postcombustie, a zburat pe cer la sfârșitul anului 1955. Cel de-al doilea prototip, echipat cu postcombustie, a depășit involuntar bariera sunetului când urca în timpul primului său zbor.

Draken a intrat în producție în 1957.

Aripile au oferit viteză, manevrabilitate și capacitatea de a transporta mai mult combustibil și arme; cu toate acestea, uneori, avionul pierdea brusc altitudine din cauza instabilității, cunoscută sub numele de "superstall". Acesta devenea incontrolabil indiferent de acțiunea pilotului, lăsând ejectarea ca unică opțiune.

Acestea erau momentele periculoase pentru piloți, care erau nevoiți să creeze manevre pentru a evita aceste pericole. 179 de evenimente ”superstall” au dus la 35 de prăbușiri care s-au soldat cu moartea a patru piloți.

Superstall-urile au fost în cele din urmă depășite de piloți cu o "Manevră Cobra", care presupunea ridicarea rapidă a botului atât de mult încât avionul să se întoarcă la 90 de grade pe verticală față de sol. În timp ce pilotul era cu fața spre cer, fuselajul forma o uriașă frână de aer, provocând încetinirea rapidă a avionului.
Propulsia a fost asigurată de un singur turboreactor Svenska Flygmotor RM6B/C (Rolls-Royce Avon 200/300). Draken putea să desfășoare o parașută de rezistență pentru a reduce distanța de aterizare.

Avionul de luptă cu un singur loc avea un singur motor și era echipat cu două tunuri automate de 30 mm și arme ghidate aer-aer Sidewinder.

J35A Draken a intrat în serviciu în 1959 și a fost urmat de șase versiuni diferite - J35B, SAk35C, J35D, S35E, J35F și J35J - pentru Forțele Aeriene Suedeze. A fost primul avion construit în Europa care a atins Mach 2 - de două ori viteza sunetului.

Fiecare variantă a prezentat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește avionica, designul aerodinamic, capacitatea de alimentare cu combustibil sau mai multe spații de depozitare a armelor.

SAk35C a fost un avion de antrenament care a implicat conversia a 25 de J35A într-o versiune școlară cu două locuri. S35E a fost o versiune de recunoaștere cu un vizor pentru fotografierea imaginilor pe verticală și oblică.

De-a lungul deceniilor, au fost construite peste 600 de Drakens, dintre care 51 au fost exportate în Danemarca. Finlanda a asamblat 12 sub licență și a achiziționat ulterior mai multe foste aeronave suedeze, iar Austria a cumpărat 24 de Drakens modificate.

Saab 35 Draken a servit ca principal avion de vânătoare-interceptor pentru Forțele Aeriene Suedeze și, deși nu a fost niciodată confruntat cu o acțiune reală, există o mare probabilitate ca acesta să se fi descurcat destul de bine împotriva avioanelor de vânătoare sovietice.

Draken s-a bucurat de o reputație stelară, iar Austria chiar le-a păstrat în serviciu până în 2005, ceea ce înseamnă că au zburat timp de 50 de ani. De asemenea, Statele Unite au folosit 12 Saab 35 daneze ca avioane de antrenament până în 2009.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.