Investițiile chineze în Afganistan dau rezultate: Talibanii au vândut 1,1 mil. de barili de țiței în doar 10 zile

Purtătorul de cuvânt al Ministerului taliban al Minelor și Petrolului a declarat că grupul a reușit să vândă țiței în valoare de 80 de milioane de dolari.

Acoperind Afganistanul și Tadjikistanul, se estimează că bazinul Amu Darya conține 962 de milioane de barili de țiței și 52.025 de miliarde de picioare cubice de gaze naturale.

Afganistanul a vândut 150.000 de tone (1,1 milioane de barili) de țiței din bazinul Amu Darya pentru peste 80 de milioane de dolari în ultimele 10 zile, investițiile Beijingului în această țară începând să dea roade. 

Duminică, Humayun Afghan, purtătorul de cuvânt al Ministerului taliban al Minelor și Petrolului, a dezvăluit că grupul a vândut 130.000 de tone de țiței pentru 71,6 milioane de dolari, înainte de a scoate la licitație cu succes alte 20.000 de tone (146.000 de barili) de țiței în valoare de 10,5 milioane de dolari în aceeași zi. Acest lucru marchează o răsturnare de situație pentru una dintre cele mai volatile regiuni din Orientul Mijlociu, țara importând anterior cei 50.000 de barili de petrol pe care îi consuma zilnic din țările vecine, precum Iran și Uzbekistan.

Totul a început în urmă cu un an, când compania chineză Xinjiang Central Asia Petroleum and Gas Co, sau CAPEIC, a semnat un contract pe 25 de ani cu autoritățile talibane din Afganistan. Acest contract prevede ca CAPEIC să investească 150 de milioane de dolari până în primul an și un total de 540 de milioane de dolari până în 2026. Până în prezent, investiția de 49 de milioane de dolari a CAPEIC în Afganistan a ajutat la creșterea producției zilnice de țiței a țării la peste 1.100 de tone metrice (8.000 de barili pe zi), un volum care ar putea crește semnificativ dacă firma își va respecta contractul. Potrivit unui oficial taliban de rang înalt, CAPEIC nu și-a atins obiectivul de investiție din cauza unor estimări inexacte ale costurilor materialelor și ale forței de muncă, împreună cu o întârziere de trei luni în aprobarea planului său financiar de către autoritățile afgane.

Exploatare petrolieră a zăcământului Amu Darya din Afganistan

„Investițiile se vor aduna, așa cum prevede contractul”, a declarat oficialul taliban pentru VOA, sub rezerva anonimatului, adăugând că trezoreria talibanilor a câștigat aproximativ 26 de milioane de dolari din acest proiect anul trecut.

Întinzându-se între Afganistan și Tadjikistan, bazinul Amu Darya este estimat să conțină 962 de milioane de barili de țiței și 52.025 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, potrivit unei evaluări din 2011 a U.S. Geological Survey. Pentru a exploata acest potențial, CAPEIC intenționează să sape 22 de puțuri suplimentare în 2024, cu scopul de a crește producția zilnică la peste 2.000 de tone, sau~15.000 de barili. 

Beijingul s-a împrietenit cu Kabulul de când Statele Unite s-au retras din Afganistan în 2021, după o prezență de 20 de ani. Diplomații chinezi se întâlnesc aproape săptămânal cu omologii lor afgani de la instaurarea unui guvern taliban la Kabul, analiștii occidentali făcând aluzie la un fel de „cooperare” emergentă. În ianuarie, președintele chinez Xi Jinping a primit acreditările diplomatice ale ambasadorului talibanilor la Beijing. Mișcarea i-a derutat atât pe inamici, cât și pe prieteni, deoarece nicio țară nu și-a declarat în mod oficial recunoașterea guvernului taliban. Cu toate acestea, nu este clar dacă acțiunea Beijingului constituie o recunoaștere diplomatică.

„Deși atracția resurselor miniere și energetice [ale Afganistanului] este puternică, există o precauție considerabilă din partea Chinei în ceea ce privește situația internă de securitate, fiabilitatea asigurărilor talibanilor cu privire la investițiile străine și infrastructura precară a Afganistanului”, a declarat pentru VOA Andrew Scobell, distins cercetător pentru China în cadrul Institutului pentru Pace al Statelor Unite.

Între timp, alți analiști geopolitici au emis ipoteza că principala motivație a Beijingului în relațiile sale cu Afganistanul este atenuarea riscurilor pe fondul unui potențial vid de securitate, un motiv viabil având în vedere că cele două țări au o graniță comună de 92 de kilometri lungime. Anul trecut, Beijingul și Islamabadul au convenit să includă Afganistanul în Coridorul economic China-Pakistan. CPEC oferă un proiect de cooperare civil-militară care vizează îmbunătățirea conectivității participanților. 

Nu există nicio îndoială că China dorește să își proiecteze puterea asupra Asiei Centrale din mai multe motive. În primul rând, regiunea este o componentă centrală a Inițiativei Belt and Road, o strategie globală de dezvoltare a infrastructurii adoptată de guvernul chinez în 2013 pentru a investi în peste 150 de țări și organizații internaționale. În al doilea rând, la nivel regional, Beijingul ar dori ca Kabulul să îl considere un aliat de top în fața unor puteri concurente precum Rusia și India, ambele cu o anumită influență asupra Afganistanului.

La rândul său, guvernul american și alți legislatori sunt mai îngrijorați de posibilitatea ca China să preia controlul aerodromului Bagram din nordul Kabulului, pe care armata sa l-a folosit ca bază principală pe tot parcursul războiului din Afganistan.

„Nu vedem Afganistanul ca pe un loc în care trebuie să concurăm cu chinezii și rușii”, a declarat Thomas West, reprezentantul special al SUA pentru Afganistan.

Statele Unite și China au adoptat abordări diplomatice foarte diferite față de Afganistan. În timp ce Beijingul a ales calea cooperării în materie de investiții/securitate, SUA rămâne principalul donator umanitar pentru Afganistan, oferind asistență umanitară în valoare de peste 2 miliarde de dolari de la preluarea puterii de către talibani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.