Analiză BNR despre Avuția Națională: Evaziunea și economia informală, printre vulnerabilitățile României

Studiul statutează că transformările politice fundamentale și reformele profunde, din punct de vedere economico-social, aplicate după anul 1989 au generat mutații structurale semnificative, care s-au reflectat în mod direct asupra volumului și calității avuției naționale.

Concluziile studiului

Avuția totală a firmelor a sporit de 3,6 ori, ponderea lor majorându-se în total bogăție naționale de la 29% la 40% dar cu o deteriorare semnificativă a datoriilor acestora (+3,9 ori), care au erodat substanțial patrimoniul unităților economice respective, o subcapitalizare cronică de 32 mld. euro la care se adaugă polarizarea extremă a capitalului, în special în favoarea firmelor mari, cu acționariat străin.

Avuția totală a administrației publice a crescut mult mai lent (1,4 ori vs 2,6 ori cea totală) fiind grevată de majorarea rapidă a datoriei publice; reformele profunde, necesar a fi aplicate post-89, i-au redus consistent ponderea pe ansamblu de la 35% la 18%.

Avuția populației a sporit de 2,9 ori, activele nefinanciare majorându-se mai lent (1,8 ori), compensate de o creștere substanțială, respectiv de 8 ori, a activelor financiare reprezentate de sporirea creanțelor cetățenilor, preponderent împrumuturi către propriile firme, creșterea substanțială a numerarului, care dovedește, în principal, sporirea economiei informale.

Avuția totală a societăților financiare a crescut de 3,9 ori în condițiile trecerii de la lipsa resurselor financiare la surplusul acestora față de bonitatea clienților eligibili rămânând la 2% din avuția națională totală.

Remonetizarea economiei trenează, intermedierea financiară fiind de numai 27% credit   neguvernamental/PIB, pe ultimul loc în UE din cauza lipsei clienților bancabili, respectiv a decapitalizării cronice a firmelor și polarizării sociale accentuate în rândul cetățenilor.

Avuția totală pe locuitor a crescut de 2,9 ori la 32,7 mii euro situându-se, totuși, pe antepenultima poziție în UE, unde media acesteia este de 102 mii euro pe locuitor (+3,1 ori). 

Corelația dintre Venit Național Brut Disponibil VNBD (flux), avuția națională și datoria publică (ambele stoc), arată discrepanțe semnificative:

În timp ce VNBD s-a majorat, în echivalent euro, în ultimii 18 ani, cu 9,5% pe an, avuția națională a sporit cu numai 6,9% pe an, iar datoria publică, mult mai rapid, cu 15,2% pe an.

Aceasta demonstrează că pe de o parte, fluxul de venit național se acumulează în avuția totală într-un ritm inferior dinamicii acestuia iar, pe de altă parte, că datoria publică crește mai repede decât venitul național și decât avuția totală, ceea ce reliefează un model de creștere economică ineficient în timp ce în Zona Euro (care domină UE), avuția națională (+3,2% variație medie anuală) crește mai repede decât VNBD (2,3%).

Motivele pentru care România prezintă o situație inversă rezidă în evaziune fiscală și economie informală la un nivel ridicat care transferă, direct sau indirect, resurse îndeosebi în țările dezvoltate iar plata dobânzilor la datoria publică, în creștere semnificativă, care direcționează acești bani către țările creditoare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.