De asemenea, BNR a decis păstrarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8% pe an şi a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 6% pe an şi menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

Ultima majorare a dobânzii cheie a avut loc la începutul acestui an, în luna ianuarie, când banca centrală a crescut rata dobânzii la 7% pe an, de la 6,75% pe an, anterior. 

De ce nu reușesc creșterile dobânzilor să domolească inflația, se întreabă Financial Times

Băncile centrale au majorat ratele dobânzilor în cel mai rapid ritm din anii '90 încoace, dar cea mai gravă criză de inflație din ultima generație nu a fost încă stăpânită.

Deși mulți au observat cu întârziere cât de mare se va dovedi a fi problema acestui val de inflație, oficialii reprezentând cele mai mari 20 de economii ale lumii au crescut acum ratele cu o medie de 3,5 puncte procentuale fiecare de când au început să înăsprească costurile de împrumut.

Cu toate acestea, nici președintele Rezervei Federale, Jay Powell, și nici președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, nu se așteaptă ca inflația să revină la ținta lor comună de 2 % înainte de începutul anului 2025.

În timp ce indicii principali ai prețurilor de consum au scăzut, bancherii centrali citează o inflație de bază mai mare, piețele forței de muncă restrânse și presiunile din sectorul serviciilor ca dovezi că prețurile vor continua să urce încă o perioadă de timp.

Cum se explică, așadar, persistența inflației în fața unor creșteri agresive ale ratelor?

Întârzieri mai mari

Politica monetară are întotdeauna un decalaj, fiind nevoie de aproximativ 18 luni pentru ca impactul unei singure creșteri a ratei să se reflecte pe deplin în modelele de cheltuieli și în prețuri.

Responsabilii de politică monetară au început să majoreze ratele cu mai puțin de un an și jumătate în urmă în SUA și în Regatul Unit și cu mai puțin de un an în urmă în zona euro. Aceștia au depășit rata neutră - în cazul în care restricționează în mod activ economia - cu doar câteva luni în urmă.

Dar unii bancheri centrali și economiști consideră că decalajele ar putea fi și mai mari - iar efectul înăspririi mai puțin puternic - de data aceasta.

"Poate că politica monetară nu mai este la fel de puternică precum a fost în urmă cu câteva decenii", a declarat Nathan Sheets, economist-șef la banca americană Citi.

Aceștia susțin că, în pofida creșterii galopante a costurilor de împrumut, creșterea s-a dovedit surprinzător de rezistentă, în special în sectorul serviciilor, care reprezintă cea mai mare parte a producției economice în majoritatea economiilor. "Marile economii și economia globală în ansamblu au absorbit extraordinar și surprinzător de bine creșterile de rate", a declarat Sheets.

O schimbare pe termen lung dinspre industria prelucrătoare către servicii, care necesită mai puțin capital, ar putea însemna, de asemenea, o transmitere mai lentă a unei politici monetare mai stricte.

Schimbările structurale în părți importante ale economiei - inclusiv pe piața locuințelor și a forței de muncă - între prezent și anii 1990 pot explica de ce majorările de rate au avut atunci un impact mult mai rapid și mai puternic.

Piețele forței de muncă sunt tensionate

Urmările pandemiei asupra tendințelor de angajare încă se resimt.

Există în continuare un deficit de forță de muncă pe scară largă - în special în sectorul serviciilor, ceea ce stimulează creșterea salariilor și, implicit, a inflației.

Săptămâna trecută, Lagarde a declarat că este posibil ca societățile din sectorul serviciilor să se angajeze în "tezaurizarea forței de muncă", de teamă că nu vor putea recruta în cazul în care creșterea se va consolida. Sectorul ar putea fi "izolat de efectele înăspririi politicilor pentru mai mult timp decât în trecut", a declarat președintele BCE.

Enigma bancherilor centrali

Insistența inițială a bancherilor centrali că inflația se va dovedi a fi de scurtă durată a dus la întârzieri în renunțarea la decenii de politică monetară agresivă și extrem de relaxată.

Este posibil ca aceste întârzieri să fi făcut ca inflația să fie cu atât mai greu de învins cu rate mai mari, deoarece presiunile asupra prețurilor s-au extins de la o problemă care afecta un număr mic de produse afectate de blocaje în lanțul de aprovizionare la un fenomen mult mai larg, care afectează aproape toate bunurile și serviciile.

Banca Reglementelor Internaționale, supranumită adesea banca bancherilor centrali, a avertizat anul trecut că, dacă ratele dobânzilor sunt majorate prea puțin sau dacă efectul lor este mult întârziat, țările ar putea aluneca într-un mediu în care inflația ridicată devine norma.

Riscul este că revenirea la o inflație de 2% ar putea necesita ca bancherii centrali să crească costurile de împrumut până la un punct în care să pună în pericol sănătatea sistemului financiar.

Prăbușirea mai multor creditori americani de dimensiuni medii și dificultățile de la Credit Suisse de la începutul acestui an au fost puse în parte pe seama creșterii costurilor de împrumut.

Dacă și creșterea dispare, economiștii se așteaptă la o presiune mai mare asupra bancherilor centrali însărcinați să încerce să domolească inflația.

Jennifer McKeown, economist șef global la Capital Economics, se așteaptă acum ca ratele mai mari să "împingă majoritatea economiilor avansate în recesiune în lunile următoare".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.