Cea mai recentă armă a Navy SEALs este una extremă

Navy SEALs sunt unități de „război neconvențional” - ceea ce numim astăzi Forțe de Operațiuni Speciale - au devenit rapid cunoscute după înființarea lor pentru vastele lor arsenale dar și pentru armele experimentale.

Armata SUA a condus cursa cu o armă cu forță brută, dar eficientă, numită M-79. Lansatorul folosește proiectile de 40 de milimetri mai departe decât un infanterist ar putea arunca vreodată o grenadă de mână.

Dar M-79 nu putea lansa decât o singură grenadă după care acesta trebuie reîncărcată ceea ce era un lucru nemulțumitor pentru Navy SEALs care doreau un lansator de grenade care putea trage mai multe focuri.

La sfârșitul anilor 1950, armata americană a încercat să includă un încărcător glisant pentru trei grenade pe lansatorul care deja exista, armă pe care au testat-o în Vietnam și care era numită T-148.

După ce SEALs a testat unul dintre aceste prototipuri concluzia a fost că varianta era una foarte proastă. Magazia deschisă se umplea rapid cu resturi și se bloca.

Test reușit! Racheta americană a parcurs mii de kilometri

Dezamăgiți de oferta armatei, comandanții au apelat la propriul serviciu pentru concepte noi. Astfel a fost creată Filiala pentru Operațiuni Speciale la Centrul de Arme Navale din China Lake, California, special pentru a răspunde acestor cerințe.

China Lake a creat două proiecte diferite de lansatoare de grenade multi-shot în anii '60. O armă a fost proiectată pentru a fi atașată la o pușcă M-16 standard, în timp ce cealaltă semăna cu o pușcă mare.

Lansatorul montat pe pușcă avea trei butoaie separate, fiecare încărcat cu o grenadă. Sistemul era complicat și fragil și nu putea suporta rigorile luptei.

Designul puștii a fost mai simplu și mai promițător. Lansatorul avea multe caracteristici în comun cu M-79 și putea fi încărcată cu 4 grenade.
În ciuda succesului său aparent, Marina a făcut mai puțin de 30 din aceste arme. Însă militarii au găsit că arma era prea grea și voluminoasă pentru utilizarea de zi cu zi.

Doar patru dintre aceste arme sunt cunoscute azi, potrivit Wikipedia. Una dintre ele se află în colecția Naval History and Heritage Command din Washington Navy Yard.

Pentagonul a redus și bugetele și a redus și forțele de operațiuni speciale după încheierea războiului din Vietnam. Cu toate acestea, SEALs au rămas interesați de lansatoarele de grenade.

În anii 1990, Stația Navală Ordnance din Louisville, Kentucky a creat un nou proiect numit EX-41. Noul lansator trage cu un tip special de muniție de 40 de milimetri.

Noile grenade au combinate caracteristici ale muniției de viteză mică utilizată în lansatoarele mici precum M-79 și muniția mai rapidă, concepute pentru arme mai mari precum mitraliera cu grenade Mk-19.

Acest lansator unic a fost o fiară care cântărea aproximativ 21 de kilograme, conform documentelor Marinei. Prin comparație, un singur shot proiectil M-79 cântărește mai puțin de șapte kilograme.

În 1995 unicul prototip a fost trimis către Knights Armament Corporation pentru o dezvoltare ulterioară. KAC nu a putut salva designul și programul s-a oprit.

Cel mai recent capitol din căutarea SEALs a început la mijlocul anilor 2000. În 2006, Marine Corps a început să cumpere lansatoare de grenade cu șase lăcașe, bazate pe un design sud-african vechi de zeci de ani.

M-32-ul este practic un revolver de 40 de milimetri. Comandamentul pentru operațiuni speciale cât și Navy SEALs au devent foarte interesate de această armă.

În 2008, au început să apară relatări despre faptul că comandourile americane vor să facă propria lor versiune de lansator, numit Mk-14. Noua variantă avea un butoi mai scurt pentru a face arma mai ușor de utilizat.

După patru decenii, SEALs au în sfârșit marele lor lansator de grenade.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.