Consecințele politicii lui Donald Trump de scădere a dolarului 

Politica economică  a lui Donald Trump slăbește dolarul . Pe piața valutară, euro/dolarul a scăzut cu 9,4% de la instalare, scăzând de la 1,0414 pe 20 ianuarie la 1,1396 dolari pe 15 aprilie. Indicele DXY dolar, care măsoară valoarea față de un coș de șase valute majore, a scăzut de la 109,35 la 100,10 în aceeași perioadă.

Acest declin ar trebui să-l încânte pe președintele american și administrația sa, convinși că un dolar excesiv de puternic este una dintre cauzele dezechilibrelor economice de care suferă Statele Unite. Stephen Miran, arhitectul-șef al politicii economice a lui Donald Trump, a cerut astfel în noiembrie o depreciere a dolarului, argumentând că supraevaluarea sa persistentă a făcut exporturile mai puțin competitive, importurile mai puțin costisitoare și a handicapat producția internă.

O scădere a dolarului ar întări semnificativ competitivitatea exporturilor americane și ar genera o creștere suplimentară. De exemplu, cu o paritate euro/dolar de 1, un produs american care costă 100 de dolari este vândut cu 100 de euro în Europa. Dacă dolarul se depreciază la 1,20, acest produs se vinde la un preț mai competitiv de 83,33 euro.

Forța persistentă a dolarului este adesea văzută de Donald Trump ca un factor agravant al declinului industrial început în anii 2000.   

Dezindustrializarea Statelor Unite este legată în principal de industrializarea rapidă a Chinei. Prin dezvoltarea unei strategii de creștere centrată pe cererea externă și exporturi, puterea asiatică a destabilizat comerțul mondial și a mutat industriile de pe teritoriul american,dar este adevărat că dolarul puternic a susținut indirect această dezvoltare.    

Scăderea dolarului, combinată cu tarifele vamale, urmărește reducerea dimensiunii deficitului extern prin scumpirea importurilor. Ideea este de a încuraja companiile să se instaleze în Statele Unite.Deficitul comercial a fost de 122,7 miliarde de dolari în februarie. Mai multe instrumente pot fi folosite pentru a slăbi o monedă, în primul rând politica monetară, după cum reiese din apelurile repetate ale lui Donald Trump către Jerome Powell, președintele băncii centrale americane (Fed), să-și reducă ratele cheie ale dobânzilor. O astfel de decizie reduce profitabilitatea investițiilor în dolari, diminuează atractivitatea monedei pentru investitorii străini și contribuie astfel la deprecierea acesteia. Până acum, Fed nu a cedat presiunilor președintelui SUA, menținându-și ratele între 4,25% și 4,50% în martie. Banca centrală a SUA rămâne o instituție independentă de puterea executivă, chiar dacă Donald Trump devine din ce în ce mai insistent.

În mod fundamental, majorarea taxelor vamale decisă de președintele american, care creează inflație, face ca reducerea ratelor să fie complicată deoarece înăsprirea monetară este necesară pentru combaterea inflației. Statele Unite ale Americii pot interveni pe piețele valutare prin Fondul de Stabilizare a Schimbului,dar dimensiunea sa (40 de miliarde de dolari) este prea limitată pentru a avea o influență semnificativă.

Băncile centrale nu mai pot acţiona împreună, fiind dependente de negocierile tarifare bilaterale pe care ţările lor le vor duce cu Washingtonul.

În noiembrie, Stephen Miran a emis ideea semnării unor așa-numite acorduri multilaterale „Mar-a-Lago” (numite după reședința lui Donald Trump în Florida), prin analogie cu Acordurile Plaza din 1985, în care mai multe economii majore au convenit să se coordoneze pentru a devaloriza dolarul.

În ceea ce privește coordonarea internațională a băncilor centrale, așa cum a fost și după Acordurile Plaza, acum pare foarte ipotetică deoarece acestea nu mai pot acționa împreună, fiind dependente de negocierile tarifare bilaterale pe care țara lor de atașament le va conduce cu Washingtonul.

Dolarul rămâne principala monedă de rezervă a lumii

Statele Unite vor trebui să facă față și ele unei contradicții: deprecierea dolarului, care reduce randamentul și atractivitatea obligațiunilor de la Trezoreria SUA și complică refinanțarea unei datorii care se apropie de 36 de trilioane de dolari. O dezangajare a investitorilor și creditorilor străini ar slăbi finanțele publice aflate deja sub presiune. Acesta este, fără îndoială, ceea ce a determinat Washingtonul să inițieze o strategie de redresare bugetară, combinând reduceri drastice și o creștere a veniturilor vamale.

După cum am văzut, Donald Trump vrea să scadă dolarul și a reușit deja să facă acest lucru în ultimele săptămâni. 

Un succes pentru președintele american? 

Nu pare a fi așa deoarece semănând incertitudine, Donald Trump slăbește Statele Unite și alimentează recesiunea. Politica lui brutală, fără o viziune economică clară, este mai îngrijorătoare decât căderea piețelor. Dacă dolarul se clătește, ordinea mondială este cea care este în pericol.    

Dolarul rămâne principala monedă de rezervă a lumii. Este adevărat că ponderea sa în rezervele valutare ale băncilor centrale a scăzut de la 70% la 60% în 25 de ani. Dar rămâne esențial în majoritatea schimburilor globale. 

Dolarul este încă departe de cursul său de schimb teoretic de echilibru și s-ar putea deprecia la 1,30 până la 1,40 dolari pe euro  . Evoluția istorică a indicelui DXY indică într-adevăr că dolarul rămâne supraevaluat.. Ne putem imagina că va reveni la nivelurile din 2010-2014, când paritatea euro/dolar a fluctuat între 1,20 și 1,49, ceea ce ar constitui o scădere de aproximativ 30% față de situația actuală.

Consecințele economice ale unei astfel de devalorizări sunt potențial semnificative. Pentru Statele Unite, aceasta s-ar putea traduce prin inflație pentru consumatori și întreprinderi, o încetinire a consumului intern și o scădere a importurilor. Partenerii comerciali ai SUA ar fi, de asemenea, afectați. Țările dependente de exporturile către Statele Unite, precum Germania în Europa sau Vietnam în Asia, și-ar vedea competitivitatea deteriorându-se și le-ar fi mai greu să-și vândă produsele acolo.

La rândul ei, China are, pe hârtie, capacitatea de a reacționa rapid la fluctuațiile dolarului american datorită politicii sale de curs valutar. Banca centrală chineză stabilește zilnic o rată de referință în jurul căreia yuanul poate fluctua într-o marjă de 2%, permițându-i să-și ajusteze nivelul monedei în funcție de condițiile pieței și să păstreze competitivitatea exporturilor sale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.