De ce reducerea datoriei publice va fi foarte dificilă în zona euro

Va fi deosebit de dificil să se reducă datoria publică a țărilor din zona euro. Economiștii de la Fondul Monetar Internațional (FMI) au analizat 33 de țări emergente care au încercat să-și reducă datoria publică începând din 1990 și 21 de țări dezvoltate care au încercat să facă același lucru din 1980. Rețeta folosită a vizat obținerea unui excedent primar, adică la un excedent înainte de plata dobânzilor.

Verdictul experților FMI este fără drept de apel. „Parțial pentru că afectează creșterea PIB”, perioadele de austeritate „au un efect neglijabil asupra datoriei publice în raport cu PIB”, concluzionează ei. Mai exact, abia jumătate din cazurile studiate au ca rezultat o reducere a sarcinii datoriei publice, iar această reducere este întotdeauna foarte mică. „Creșterea economică și inflația joacă un rol important în scăderea raportului datorie publică/PIB”, subliniază economiștii.

Revenirea pe creștere 

Cazurile în care este posibilă reducerea poverii datoriei publice sunt în primul rând atunci când creșterea PIB-ului se accelerează, adică atunci când cererea internă și externă, precum și oferta se îmbunătățesc împreună. Prin urmare, trebuie să se profite de vremurile bune pentru a reduce datoria, prin înregistrarea de excedente de cont curent, toate susținând mișcarea „cu reforme structurale favorabile creșterii și prin întârirea instituțiilor” pieței muncii, de exemplu, potrivit FMI.

„Având în vedere că aceste condiții economice și aceste reforme nu sunt adesea prezente, austeritatea nu reușește în medie să reducă povara datoriei”, continuă economiștii. Grecia a reușit cu siguranță, dar prețul plătit a fost foarte mare pentru populație. Pe scurt, nu aducem austeritate în vremuri tulburi. 
Nici o șansă pentru țările din zona euro. Inflația pare să revină lent la 2%, iar creșterea se anunță, la rândul ei, slabă în următorii doi ani. Este într-adevăr dificil de văzut care ar putea fi motoarele creșterii europene pe termen scurt. Atât de mult încât dobânzile ar putea chiar depăși rata de creștere a valorii, ceea ce va îngreuna și mai mult controlul cheltuielilor publice, într-un moment în care este necesar să se investească în apărare și în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Eșecul anterior al austerității

Zona euro a experimentat deja austeritatea în perioade de recesiune. A fost între 2010 și 2013, iar consecințele au fost destul de catastrofale. Este puțin probabil ca experimentul să fie repetat în 2025. Mai ales că multe țări, precum Italia, Franța, Spania și Belgia, ar trebui să-și strângă cureaua în același timp, ceea ce ar avea ca efect o încetinire și mai accentuată a creșterii. A trebuit mai întâi să ținem dietă sau va trebui să cooperăm la nivel european.

Deci, ce este de făcut? Economistul american Barry Eichengreen, profesor la Berkeley, a prezentat la conferința de la Jackson Hole, care a reunit, la sfârșitul lunii august, șefii țările dezvoltate un studiu ce merge pe ideea ”nivelurile ridicate ale datoriei publice nu vor scădea semnificativ. în viitorul previzibil. Țările vor trebui să trăiască cu această nouă realitate semi-permanentă.”

În opinia economistului, „menținerea unor excedente primare semnificative necesită condiții economice favorabile și un grad de solidaritate politică care nu există astăzi”.

Va trebui să împiedicăm ca situația să se înrăutățească în următorii ani, „prin limitarea cheltuielilor publice neproductive”, „prin țintirea beneficiilor sociale” și „prin creșterea impozitelor acolo unde veniturile fiscale sunt scăzute în comparație cu standardele internaționale”, potrivit lui Barry Eichengreen. „Nu foarte încurajator”, admite el, dar cel puțin are calitatea de a fi „realist”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.