Eugen Rădulescu: „Deficitul public a devenit o amenințare națională”

"Cheia macroeconomică este reducerea deficitului bugetar, nu a ratei dobânzii! Este foarte important că actuala majoritate parlamentară a trecut la aplicarea unui program vast de corectare a deficitului public şi de încadrare a sa în plafonul de 3%, stabilit prin Acordul de la Maastricht, într-un orizont de 7 ani", scrie Rădulescu.

Potrivit acestuia, recâştigarea încrederii pieţelor financiare şi a partenerilor din UE este hotărâtoare pentru menţinerea unui rating de ţară recomandat investiţiilor.

Specialistul este de părere că "reducerea deficitului bugetar va fi un proces plin de asperităţi şi, mai mult ca sigur, va exista o opoziţie crâncenă a celor care îşi vor vedea ciuntite privilegiile".

"După părerea mea, avem o ocazie - unică, poate - de a reaşeza structurile economice pe fundamente sănătoase, durabile. Privilegiile de care s-au bucurat vreme îndelungată anumite sectoare economice sau grupuri de interese au reprezentat de fapt distorsiuni în alocarea resurselor, cu efect de încetinire pe termen lung a progresului economiei româneşti. Aşa se explică de altfel creşterea economică anemică din anul cu cel mai ridicat deficit bugetar, mai ridicat chiar decât în timpul pandemiei! De aceea, după ce am ajuns la o criză de proporţii, cauzată de fapt tocmai de aceste distorsiuni, eliminarea lor va fi de bun augur pe termen lung. Doar că până atunci vom trece printr-un 'purgatoriu', cu o rată mai înaltă a inflaţiei, scăderea temporară a cererii de consum intern şi, foarte posibil, o creştere economică încetinită", spune Eugen Rădulescu.

El consideră că politicile din domeniul de activitate al Băncii Naţionale nu au o marjă de manevră cât de cât semnificativă. Astfel, rata inflaţiei este cea mai înaltă din întreaga Uniune Europeană, iar unele dintre măsurile programului de ajustare a deficitului public vor antrena o majorare a ratei inflaţiei în lunile următoare.

"Cum ar putea să reacţioneze banca centrală?", se întreabă finanţistul. Teoretic, potrivit acestuia, BNR ar putea să forţeze aprecierea leului şi creşterea ratelor dobânzilor pe piaţa financiară, prin vânzarea unei sume mai mici sau mai mari de valuta pe piaţă. "Aceasta, desigur, nu poate fi considerată decât ca o opţiune teoretică. De altfel, nici adepţii soluţiilor de ordin monetar la problemele dezechilibrelor structurale nu propun o asemenea abordare", menţionează Rădulescu.

El a adăugat că, de fapt, cei mai mulţi militează pentru relaxarea politicii monetare, ca soluţie macroeconomică nedureroasă.

"Realitatea este însă mult mai dură. Astfel, dacă banca centrală ar opta pentru creşterea emisiunii monetare, pentru reducerea dobânzilor şi stimularea creditului, aceasta ar aduce şi mai multă inflaţie, cu întreg cortegiul de efecte negative ale acesteia, inclusiv asupra nivelului de trai. Să nu pierdem din vedere că o politică monetară fantezistă ar duce şi la compromiterea credibilităţii, îndelung dovedite, a politicilor BNR. În plus, consecinţa imediată a relaxării conduitei politicii monetare s-ar revărsa aproape instantaneu asupra cursului valutar; dar un curs depreciat înseamnă creşterea ratei inflaţiei şi o povară mai mare a creditelor în valută, atât cele contractate de guvern, cât şi cele ale persoanelor şi întreprinderilor. Departe de a accelera echilibrarea, efectele ar fi mai degrabă recesioniste", scrie consilierul guvernatorului BNR.

Mai mult, piaţa financiară realizează propriile analize şi dă un calificativ credibilităţii şi sustenabilităţii unei anumite conduite a politicii monetare. În acest sens, stabilitatea relativă a cursului valutar pentru o perioadă destul de lungă a avut drept explicaţie inclusiv faptul că pieţele financiare au considerat viabile opţiunile de politică monetară ale Băncii Naţionale. "Dacă acum banca ar face un viraj de 180 de grade, este foarte puţin probabil ca pieţele să aprecieze o asemenea conduită. De aceea, efectul probabil ar fi tocmai o înrăutăţire a condiţiilor de finanţare, adică o povară suplimentară pentru dobânzile plătite de debitori", arată Eugen Rădulescu.

El spune, de asemenea, că ideea că Banca Naţională trebuie să reducă ratele dobânzilor, întrucât creşterea economică este anemică, iar programul de reducere a deficitului este bun, "suferă de inadecvare la realitate". Astfel, a reduce dobânzile interne înainte de a putea măsura rezultate palpabile în restrângerea deficitului, iar asta exact în momentul în care presiunile inflaţioniste cresc, nu are cum să fie credibilă. Scăderea dobânzilor băncii centrale nu poate fi decât consecinţa îmbunătăţirii sentimentului pieţei, apreciază specialistul. "A încerca invers, să reduci rata dobânzilor pentru a îmbunătăţi sentimentul pieţei, poate avea rezultate diametral opuse celor dorite", consideră Rădulescu.

Referindu-se la implicaţii ale deficitului bugetar scăpat de sub control asupra cererii agregate, consilierul guvernatorului BNR precizează că Banca Naţională menţine de ceva vreme neschimbată rata de politică monetară, la 6,5%, un nivel relativ înalt, care depăşeşte rata inflaţiei. De altfel, conform specialistului, dobânzile real pozitive sunt o condiţie necesară, nu suficientă, pentru contracararea presiunilor inflaţioniste.

"Expectativa băncii centrale, adică decizia de a nu mai reduce ratele dobânzilor, deşi inflaţia a dat, o vreme, semne de scădere, a fost explicată în repetate rânduri prin incertitudinile legate de perspectivele macro-economice, care au două surse fundamentale: ansamblul situaţiei internaţionale (război la graniţă, tensiuni comerciale între Statele Unite şi Uniunea Europeană, conflictul dintre Israel şi Hamas şi Iran) şi dezechilibrul intern, cauzat de deficitele gemene, bugetar şi de cont curent", mai scrie consilierul.

Pe plan intern, marea problemă este deficitul bugetar. Rădulescu aminteşte că România a intrat în procedură de deficit excesiv încă din 2019. "Pandemia a suspendat măsurile de corecţie, iar autorităţile de la Bucureşti s-au dedulcit tot mai adânc la minunea satisfacerii excentricităţilor politice pe seama umflării deficitului public, până am ajuns la neverosimilul nivel de 9,3% din PIB în 2024 - adică, într-un un an fără vreo criză iminentă, alta decât cea generată tot de clasa politică, a cărei raţiune a fost anesteziată de numărul mare de alegeri", afirmă specialistul BNR.

Acesta crede că un deficit bugetar "de această magnitudine" este practic negestionabil. România are venituri bugetare sub 30% din produsul intern brut (PIB), faţă de o medie europeană de aproape 40%. La acest nivel al veniturilor, un deficit public de peste 9% din PIB înseamnă că, la fiecare 3 lei venituri, statul român are 4 lei cheltuieli! La acest nivel, dezechilibrul "se revarsă în întreaga economie".

Deficitul bugetar înseamnă cerere agregată suplimentară, susţine Rădulescu.

"Uneori, această cerere atrage o creştere a producţiei interne; de această dată, nu a mai fost cazul la noi. PIB a crescut cu doar 0,8% în 2024, ceea ce înseamnă că fiecare procent din PIB deficit public s-a transformat în mai puţin de 0,1% creştere internă, iar restul - în deficit extern. Este deosebit de problematică această stare de lucruri. Ea arată că structura actuală a economiei nu mai corespunde nevoii de creştere, adică stimularea cererii nu se mai duce aproape deloc în plus de producţie internă. Pur şi simplu, politicile, de sorginte keynesiană, de stimulare a cererii nu merg deloc la noi, aşa cum de altfel nu merg în nicio economie deschisă. Trebuie adoptate politici de stimulare a ofertei, iar pentru asta este necesară o schimbare de paradigmă", explică specialistul.

Conform acestuia, cererea agregată suplimentară mai înseamnă şi presiune pe preţuri. "O destul de lungă perioadă, economia mondială s-a confruntat cu riscul deflaţiei, inclusiv cu corolarul pernicios al acesteia, comprimarea cererii agregate; băncile centrale din principalele economii au recurs la practica total neortodoxă a dobânzilor negative, pentru a o revitaliza. La noi în ţară am avut o scurtă perioadă de "creştere negativă" a preţurilor - titulatură folosită pentru că nu am ajuns şi la comprimarea cererii agregate, PIB a continuat să crească, astfel încât BNR a putut menţine ratele dobânzilor ceva mai mari decât zero, ceea ce a evitat distorsiuni suplimentare", menţionează Rădulescu.

Dar, după declanşarea războiului Rusiei în Ucraina şi manevrarea preţurilor energiei ca armă neconvenţională cu obiective politico-militare, s-a încheiat lunga perioadă de inflaţie foarte scăzută, iar ţările dezvoltate au revenit la arsenalul tradiţional de măsuri de politică monetară. Ratele dobânzilor au crescut, au redevenit real pozitive, ceea ce s-a întâmplat şi în România. "Doar că presiunile inflaţioniste de la noi s-au perpetuat până azi, tocmai ca urmare a dezechilibrului indus de deficitul public. De aceea, procesul de reducere a ratei dobânzii de referinţă a BNR, de la vârful de 7% din ianuarie 2023, a fost stopat la 6,5%, în august 2024, când devenise evident că deficitul nu va scădea, aşa cum era prevăzut, ci va creşte. În prezent, rata inflaţiei din ţara noastră este cea mai ridicată din întreaga Uniune Europeană, iar asta chiar înainte ca măsurile severe de reducere a deficitului bugetar să îşi facă simţite efectele, inevitabil inflaţioniste pe termen scurt", mai spune Eugen Rădulescu.

Conform opiniei sale, cererea agregată suplimentară înseamnă deficit al balanţei de plăţi. "De aceea, politici monetare orientate spre reducerea deficitului de cont curent, fără a fi fost adresată mai întâi problema de la rădăcina acestuia, deficitul bugetar, ar face cu mult mai mult rău decât bine", specifică Rădulescu.

Vorbind şi de implicaţiile deficitului bugetar asupra pieţei financiare, consilierul arată că o pondere tot mai mare din activele sistemului bancar sunt direcţionate către finanţarea deficitului bugetar. Ca urmare, România înregistrează cea mai mare pondere a creditului guvernamental în totalul activelor din întreaga Uniune Europeană, cu o tendinţă pronunţată de creştere în 2024 şi în anul în curs, cauzată de umflarea deficitului bugetar.

Un alt efect negativ al deficitului public excesiv este costul finanţării externe a acestuia, România împrumutându-se pe piaţa externă mult mai scump decât alte ţări din regiune.

"Aş mai semnala faptul că piaţa financiară este un fin barometru al credibilităţii politicilor adoptate de autorităţile române. Imediat ce primul pachet de măsuri de reducere a deficitului a fost trecut prin Parlament şi a primit şi girul Uniunii Europene, condiţiile de creditare pentru România s-au îmbunătăţit, aşa cum existase şi reversul medaliei: demisia guvernului Ciolacu a atras închiderea bruscă a accesului ţării noastre la resurse financiare externe. Mai apoi, riscul ca alegerile prezidenţiale să fie câştigate de un candidat care dorea alungarea capitalului străin a dus prompt la manifestări de panică pe piaţa valutară, temperate doar cu intervenţii mari ale Băncii Naţionale", a mai scris Rădulescu.

El consideră, totodată, că este falsă ideea că deficitul bugetar contribuie la creşterea economică. Însă, potrivit opiniei sale, deficitul public acumulat devine un important factor de risc pentru securitatea naţională.

"Din păcate, nu există soluţii miracol. Doar reducerea credibilă şi manifestată fără echivoc a deficitului bugetar poate pava condiţiile pentru îmbunătăţirea condiţiilor de pe piaţa financiară, internă şi externă. Dar abia după obţinerea unor rezultate palpabile în reducerea deficitului public şi după calmarea presiunilor inflaţioniste generate de unele dintre măsurile acestui program va putea fi pusă problema unei relaxări a politicii monetare a Băncii Naţionale", îşi încheie articolul consilierul guvernatorului BNR, Eugen Rădulescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.