Gazul norvegian, un activ strategic pentru Europa

S-a stabilit deja că gazoductul dintre Estonia și Finlanda a fost deteriorat de una dintre ancorele unei nave de transport mărfuri, care, după ce a fost târâtă de-a lungul conductei s-a oprit exact în locul unde aceasta a fost avariată. Încă nu se știe dacă a fost un act involuntar sau unul deliberat. Cert este că incidentul a provocat îngrijorări cu privire la securitatea aprovizionării cu energie a regiunii. Norvegia, vecina Finlandei, este cel mai mare exportator de gaze din Europa.

Norvegia a exportat peste 120 de miliarde de metri cubi de gaze în 2022, în principal prin intermediul unei rețele de 22 de gazoducte cu o lungime totală de peste 8.800 km. UE a consumat 353 de miliarde de metri cubi de gaze în 2022, în scădere cu 13% față de 2021, în timp ce Marea Britanie a utilizat 72 de miliarde de metri cubi. Potrivit datelor Consiliului European, gazele folosite de UE între ianuarie și noiembrie 2022 s-a împărțit între GNL (Qatar, SUA, Nigeria - o pondere de 25,7%) și gaze naturale, provenind din Norvegia (24,9%), Rusia (gazoduct și GNL - 24,65%), Algeria (11,6%) și alte surse (13,1%). Proiecțiile sugerează că Norvegia va reprezenta 30% din aprovizionarea europeană până în 2028.

Cine operează conductele

Anul trecut, Norvegia a transportat 116,9 miliarde de metri cubi de gaz către Uniunea Europeană și Marea Britanie prin intermediul unui sistem de conducte operate de Gassco. Gazul produs din zăcămintele Alvheim și Martin Linge este exportat în Marea Britanie prin conducte administrate de alți operatori. Conducta SAGE, care transportă gazele din Alvheim, este operată de Ancala Midstream, în timp ce conducta FUKA, care transportă gazele din Martin Linge, este operată de North Sea Midstream Partners.

Cine primește gaz norvegian

Gazoductele sunt conectate la șapte terminale de recepție: Marea Britanie și Germania au câte două, iar Belgia, Danemarca și Franța câte unul. Terminalul Easington de pe coasta de est a Angliei primește gaze prin conducta Langeled, în timp ce terminalul St Fergus din Scoția este conectat la conductele Flags și Vesterled. Terminalele germane de la Dornum și Emden, situate de-a lungul coastei Mării Nordului, aproape de granița cu Țările de Jos, sunt conectate la conductele Europipe I și II și, respectiv, Norpipe. În Belgia, un terminal din portul Zeebrugge este conectat la conducta Zeepipe, în timp ce gazul care tranzitează conducta Franpipe este recepționat la un terminal din Dunkerque, Franța. Din 2022, terminalul Nybro de pe coasta de vest a Danemarcei primește gaze norvegiene prin conducta Baltic Pipe, care traversează Danemarca înainte de a-și continua drumul, pe fundul mării, spre Polonia.

Norvegia exportă GNL?

Norvegia operează, de asemenea, un terminal de lichefiere a gazelor în orașul arctic Hammerfest, cunoscut și sub numele de Melkoeya. Acesta poate livra 6,5 miliarde de metri cubi de GNL pe an, ceea ce reprezintă aproximativ 5% din exporturile de gaze ale Norvegiei. În 2022, exporturile de la terminal au fost de numai 3,7 miliarde de metri cubi, din cauza faptului că uzina a fost închisă timp de 5 luni în urma unui incendiu, în septembrie 2020. Deși navele-cisternă de GNL pot extinde raza de acțiune a gazului norvegian dincolo de Europa, în 2022 aproape toate exporturile au mers către destinații europene.

Cine produce gaze în Norvegia

Țara a atras companii internaționale, printre care Wintershall Dea, TotalEnergies, ConocoPhillips și Shell. Cu toate acestea, cel mai mare jucător este Equinor, unde acționar majoritar este statul norvegian. Aceasta a produs peste 45 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, adică aproximativ 36% din producția totală a Norvegiei în 2022. Equinor vinde, de asemenea, gaze în numele Petoro, o companie deținută integral de stat cu interese în zăcăminte offshore, dar fără active proprii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.