Mircea Coşea: Inteligența artificială, prietenul sau dușmanul românilor?

Noua soluție de case propune o abordare flexibilă, fiind formată din case self service potrivite atât pentru un număr redus de produse, cât și pentru cumpărături mai voluminoase, fiind destinată pentru a evita formarea de cozi și pentru a reduce timpul de așteptare la case.

În prezent, 12 dintre magazinele Auchan (hipermarketuri, supermarketuri și magazine de proximitate MyAuchan) din București, Cluj, Constanța, Brașov, Iași și Timișoara sunt deja echipate cu noul sistem de case, urmând ca până în 2025 acesta să fie disponibil în toate unitățile rețelei.

În pofida acestor avantaje, mulți nu au privit favorabil acest proces, aducând ca argumente nu doar evidenta pierdere a locurilor de muncă ( casieri) dar și inconvenientele generate persoanelor în vârstă, greu adaptabile noilor tehnici.

Obiect al multiplelor fantezii și speranțe, inteligența artificială  fascinează la fel de mult pe cât îngrijorează.

Unele dintre reprezentările asociate cu aceasta, cum ar fi o lume guvernată de roboți în care ne-ar înlocui în cele din urmă, împiedicându-ne să le deconectăm, rămân departe de realitate.

Dar atunci, ce este inteligența artificială (IA) ?

Nu există o definiție simplă și general acceptată. "Este o disciplină științifică născută în anii 1950 care își propune să simuleze diferitele funcții cognitive pentru a reproduce o formă de inteligență. În sens etimologic, inteligența artificială este într-adevăr un "artificiu", adică o artă desăvârșită care face iluzie producând momeli fabricate intenționat pentru a ne înșela, făcându-ne să credem că mașinile ar fi într-adevăr inteligent” ( vezi : Jean Gabriel Gonascia. Prof Sorbona -

” Intelligente artificielle-vers une dominațion programmee” ED. Le Cavalier Bleu Edition 2017). Schematic, munca oricărei mașini care pare inteligentă se poate încadra în domeniul IA. Nu există limite clare pentru a delimita această tehnologie.

Dar din diferitele tehnici de cercetare din domeniul IA, fie matematică, fie informatică, au fost dezvoltate o serie de aplicații. Putem enumera: recunoaștere facială, chatbot (agent conversațional), diagnostice medicale prin imagistică. Nu este nici mai mult, nici mai puțin decât reproducerea prin software a unora dintre capacitățile noastre mentale, fie că este vorba de raționament, înțelegere (a textelor, de exemplu), demonstrație sau percepție (a formelor sau imaginilor).

Mai concret, diferitele soluții IA au algoritmi în centrul funcționării lor. Un algoritm este un set de ordine, o secvență de acțiuni pe care software-ul este ordonat să le execute. Complexitatea algoritmică poate duce astfel la o soluție IA al cărei răspuns este corect dar nu fără efortul uman al experților care au programat software-ul.

Pe baza acestor tehnici diferite, producătorii dezvoltă soluții IA, care pot fi clasificate în diferite domenii de aplicare: cel al analizei și prelucrării datelor (pentru a face prognoze în gestionarea rețelelor energetice sau de apă, de exemplu), viziunea computerizată (pentru a dezvolta mașina autonomă sau recunoașterea facială), sau procesarea limbajului natural (cu asistenți vocali precum Google Home sau Alexa sau traducere).

Toate aceste tehnologii se bazează pe algoritmi care nu sunt altceva decât calcule importante efectuate într-un timp foarte scurt, datorită unei formule matematice complexe ceea ce înseamnă că soluțiile IA sunt inteligente doar pe o funcție precisă și bine definită de către specialiști.

Rezultă că automatizarea completă nu este pentru mâine: mașinile au nevoie de oameni

Ar trebui să ne temem de inteligența artificială? Este un prieten sau un dușman ?

Temerile legate de IA se bazează pe ideea că mașinile vor putea înlocui în mare măsură oamenii în viitorul apropiat, pe fondul problemelor sociale ale pierderii locurilor de muncă. Dar inteligența artificială este încă  foarte departe de a putea imita inteligența umană. De exemplu, algoritmii pot lua decizii numai pe baza unor cazuri simple, frecvente și lipsite de ambiguitate. Le lipsește înțelegerea conceptuală și raționamentul de bun simț necesare pentru a analiza o situație nouă și complexă. "Inteligența" lor este complet fiabilă numai în măsura în care datele utilizate pentru a-i antrena sunt suficient de complete și reprezentative pentru mediul în care trebuie să se desfășoare.

Prin urmare, aceste limitări inerente ale volumelor mari de date implică întotdeauna necesitatea judecății umane. Monitorizarea umană este, de asemenea, esențială pentru corectarea impactului social nedorit al anumitor judecăți artificiale, de exemplu în domeniul dreptului, al recrutării sau al ratingului de credit.

Ce avem de câștigat din colaborarea om-mașină?

La opt ani după ce IBM Deep Blue l-a învins pe campionul de șah Garry Kasparov, o competiție numită "freestylechess" a demonstrat cu măiestrie că adevăratul câștigător al unei competiții om-mașină nu este nici mașina, nici omul: este alianța dintre o ființă umană și o mașină. Acest parteneriat este benefic pentru oameni într-o varietate foarte largă de domenii. În domeniul asistenței medicale, de exemplu, medicii se vor baza pe IA pentru a formula diagnostice mai bune, cu empatia de a sfătui și liniști pacientul. Algoritmii de auto-învățare le vor permite să petreacă mai puțin timp pe sarcinile "laborioase" pe care computerele le pot efectua (memorarea listelor de materiale, monitorizarea continuă a noilor lucrări de cercetare etc.) și mai mult timp pe sarcini tipic umane, cum ar fi înțelegerea simptomelor, stabilirea diagnosticului, definirea tratamentului, ascultarea și empatia. În industria asigurărilor, multe produse de asigurare individuale standard pot fi achiziționate de mașini, în timp ce inteligența umană se va concentra pe cazuri mai complexe, cum ar fi contractele de asigurare de afaceri.

Această colaborare între om și mașină, în care forțele unuia contrabalansează limitele celuilalt, face din IA o oportunitate reală pentru ființa umană care trebuie să profite de ea și să o vadă ca ceea ce este: un "stimulent" al inteligenței, o inteligență potențată mult mai mult decât o amenințare.

Există mai multe vârste ale IA. În prezent, suntem în procesul care permite dezvoltarea rapidă a datelor mari, cu masele gigantice de date generate de interacțiunile noastre digitale. Analiza științifică a ajuns la concluzia conform căreia ideea că o mașină devine autonomă este absurdă cu tehnologiile de  care omenirea dispune în prezent..

IA reproduce lumea așa cum îi este prezentată. Toate interacțiunile  digitale sunt surse de date gigantice (geolocalizare, istoricul căutărilor, achiziții, vizionare video, conversație etc.), dar oferă puține informații despre condițiile în care au fost colectate și nici despre posibilele multe variabile care sunt absente. Întrebarea anilor (și deceniilor) următori va fi, prin urmare, ce fel de servicii delegăm (sau nu) soluțiilor IA, ținând cont de modul în care au fost concepute, instruite și cu ce obiective. Inteligența artificială devine o problemă importantă și pentru societatea și economia românească.

Momentul introducerii IA la supermarketuri a arătat că această problemă nu trebuie privită doar la nivelul ansamblului economiei naționale ci și la nivelul modului cum este percepută la nivelul cetățeanului în contextul prezentării sale în funcție de vârstă, pregătire, educație,etc.

Înțelegerea fenomenului și adoptarea unui comportament conform cu acesta cere nu doar dezvoltarea unei moderne rețele și structuri tehnice ci și o activitate intensă de pregătire și educare a populației.

Realitatea nu este însă deloc încurajatoare în conformitate cu datele oficiale privind dezvoltarea accesului la IA în România

În 2022, diferenţa dintre populaţia totală şi cea expusă riscului de sărăcie în ceea ce priveşte capacitatea de a-şi permite o conexiune la internet a fost evaluată la nivelul ţărilor UE: cea mai mare pondere a populaţiei aflate în risc de sărăcie, incapabilă de acces la internet, a fost înregistrată în România (25%), urmată de Bulgaria (20,5%) şi Ungaria (16,5%). De cealaltă parte, cele mai scăzute ponderi au fost înregistrate în Danemarca şi Finlanda (ambele cu 1%), urmate de Cipru şi Luxemburg (ambele cu 1,5%)“, notează autorii studiului Eurostat, aici fiind vorba despre populaţia aflată în risc de sărăcie şi fără acces la internet, un indicator distinct de populaţia totală fără acces la internet.

Concluzia : România este încă departe de a reduce decalajele în domeniul accesului și utilizării produselor IA. În aceste condiții, cel puțin deocamdată,IA este doar un subiect de discuție. Suntem doar ” spectatori” ai acestui fenomen caracteristic viitorului omenirii iar lipsa unei implicări rezonabile a efectelor IA în economia și societatea noastră nu ne permite încă să-l catalogăm ca prieten sau dușman al dezvoltării  și al calității vieții noastre . Să sperăm că atenția pe care actualul guvern o acordă acestui domeniu ne va transforma din spectatori în actori ai acestui fenomen, putând evalua efectele sale în direcția luării unor măsuri de valorificare a celor benefice și de atenuare a celor negative.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.