”Lupul în cașmir”. Povestea inginerului care creează fericire

Arnault și-a început călătoria plină de aventuri în lumea luxului la mijlocul anilor 1989, când, împreună cu partenerul său, a cumpărat compania Boussac, în plină degringoladă și al cărui principal activ era casa de modă Christian Dior. Câțiva ani mai târziu, tânărul om de afaceri reușea să obțină controlul total asupra holdingului LVMH, care, de atunci, a preluat pachete de acțiuni în diferite branduri de prestigiu. Și nu s-a oprit nici acum.

Anul trecut, spre exemplu, Arnault și-a majorat la 100% participația în Christian Dior, achiziționând 25,9% din acțiunile fimei pentru 12 miliarde de dolari. O tranzacție care, însoțită de creșterea cotațiilor LVMH, i-a permis lui Arnault să-și amplifice averea cu 30 de miliarde. Iată câteva dintre declarațiile omului de afaceri francez.

Există un mic paradox. În modul cum se întâlnesc oameni cu caractere diferite - personalități creative și organizatori, apa și foc. Dar din contradicții se naște progresul. Ei conlucrează în unele domenii, spre exemplu, în proiectarea buticurilor sau în schițarea de noi modele și imagini. Iar această conlucrare o consider motivată și provocatoare.

Nimic nu e cum trebuie. În primul rând, suntem o mare companie înscrisă în indicele CAC40, avem rezultate extraordinare, și ne facem rău angajând constant. Când am venit în companie eram vreo 20.000, acum suntem 120.000.

Vreau să mă adresez politicienilor Franței... Mulți dintre ei sunt împotriva globalizării, dar ceea ce facem noi este inversul efectelor negative ale globalizării. Noi producem în Italia și Franța, dar vindem în China, deși, de regulă, se întâmplă exact pe dos.

Noi creem dorințe și fericire, asta e business-ul nostru. Majoritatea clienților noștri sunt oameni care muncesc mult și cu dăruire și vor să se bucure, vor să cumpere ceva care să-i încânte cu adevărat, vor ca noi să-i atragem, să îî cucerim. De aceea trebuie să gândim și să facem pentru ei produse nemaipomite, care să-i lase cu gura căscată. ”E ceva nou, e interesant și frumos. Îl vreau cu adevărat”. În caz contrar, vor trece pe lângă magazinele noastre.

Dacă ne vom ocupa de marketing, nu vom mai lucra în industria produselor de lux.

Când ești în familie, ai două mari avantaje. Primul - poți gândi pe termen lung. Prea multe companii operează prea multe schimbări, modificări. Mai ales în SUA, unde trebuie să ne preocupe constant cifrele pe următorul trimestru.

Mereu spun echipei mele că nu mă interesează cifrele pe următoarele șase luni. Mă interesează ca pasiunea pentru brad să rămână neschimbată în următorii 10 ani.

Îmi amintesc cum mulți mă sfătuiau să nu mă încurc cu atâtea branduri. Dar aici se ascunde succesul. Și toți au recunoscut acest lucru. În ultimii zece ani, concurenții încearcă să ne copieze, ceea ce ne place. N-o să le iasă, dar se străduiesc.

Nu am email, am numai telefon. Niciodată nu vor scrie comunicate, voi suna.

La un moment dat, am luat un taxi din aeroportul New York, iar șoferul și-a dat seama că sunt francez. L-am întrebat dacă a fost în Franța și dacă știe cine este președinte. A dat din cap că nu și a spus: ”Dar știu Christian Dior”. Și m-am simțit bine.

Când am aflat că pot cumpăra Dior, eram la New York și mă pregăteam să decolez la bordul unui Concorde. Am simțit că sunt în pragul a ceva foarte măreț. Am înțeles că voi construi cea mai mare companie din industria de lux a lumii.

Business-ul este o treabă captivantă. Sunt moment când, în ajunul unei mari tranzacții, nu ești pe deplin convins că se va realiza... Apoi vine un moment când afacerea încheiată revine la viață și evoluează într-o direcție la care nimeni nu se aștepta. Când am preluat Louis Vuitton, toți îmi spuneau: ”Compania oricum e mare, ce mai poți face cu ea?” De atunci, succesul nostru a crescut de zece ori.

Banii sunt doar rezultatul a ceea ce fac. Realitatea este că marea parte a banilor sunt în interiorul companiei. Și cu siguranță nu sunt acele sume care mi-ar permite mie să merg și să cumpăr tot ce îmi doresc sau să intru într-un casinou și să-mi fac de cap.

Să fii renumit nu este numai contraproductiv, dar și periculos din punctul de vedere al profesiei. Totul merge bine atâta timp cât treaba merge bine și toți te admiră și te laudă. Dar când situația nu mai este atât de roz, oamenii încep să-ți râdă în față. Și mai adaug ceva: Renumele nu are nici o valoare. Tot ce mă interesează este să-mi promovez brandurile, nu pe mine.

Ce-mi place? Să mă strecor nevăzut în magazin și să servesc oamenii. Fac asta peste hotare, mai ales în Japonia, unde nimeni nu mă știe. Vănzătorii mereu rămân șocați. Dar numai așa pot să aflu ce funcționează și ce nu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.