Microsoft: De la IBM la OpenAI sau 50 de ani de reușite și eșecuri

Cincizeci de ani de la înființare — o veșnicie în lumea tehnologiei —, compania fondată de Bill Gates și Paul Allen rămâne una dintre cele mai influente din industrie. O scurtă incursiune în istoria acestei povești de succes, presărată și cu unele eșecuri.

Săptămâna aceasta, Microsoft sărbătorește 50 de ani. În 2024 compania a raportat un profit net de 88 de miliarde de dolari din venituri de 245 de miliarde. Valoarea de piață atinge în jur de 3 trilioane de dolari, plasând-o pe locul al doilea la nivel global, după Apple și aproape la egalitate cu Nvidia. Din 2002 până în prezent, profiturile acumulate se apropie de 640 de miliarde de dolari.

Cu toate acestea, acum 50 de ani, Microsoft nu era mai mult decât o mică firmă de software fondată în Albuquerque, New Mexico (nu în California), de doi foști studenți la Harvard: Bill Gates și Paul Allen, în vârstă de 19 și, respectiv, 22 de ani. Drumul către statutul său de gigant tehnologic a fost plin de provocări, pe care le putem împărți în patru mari etape.

Prima epocă: Bill Gates se ridică pe umerii IBM

La sfârșitul anilor 1970, liderul incontestabil al informaticii, IBM, își dă seama că microcalculatoarele oferite de tinerii antreprenori din Silicon Valley, precum Apple II, riscă să umbrească pe termen lung sistemele sale de mari dimensiuni. Astfel ia naștere proiectul IBM PC. Rapid, devine evident că procesele interne greoaie ale companiei nu îi vor permite să livreze un microcalculator la timp. Se decide, așadar, ca diferitele componente ale mașinii să fie externalizate către furnizori terți.

Pentru sistemul de operare, mai multe companii specializate sunt contactate, dar toate refuză să colaboreze cu IBM, pe care o consideră dușmanul de doborât, simbolul informaticii centralizate și birocratice. În acest context, Mary Maxwell Gates, membră în consiliul de administrație al unei ONG alături de președintele IBM, sugerează numele fiului său William, supranumit Bill, care tocmai a fondat Microsoft. Primul contact are loc în 1980.

Problema? Microsoft nu este deloc specializată în sisteme de operare, ci în limbajul de programare BASIC. Dar acest lucru nu îl împiedică pe Bill Gates, care dă dovadă de un curaj incredibil, să accepte contractul cu IBM pentru a-i furniza un sistem de operare pe care nu îl are încă. El cumpără sistemul QDOS de la compania Seattle Computer Products și îl adaptează pentru a dezvolta MS-DOS (MS pentru Microsoft).

Al doilea mare pariu riscant: Bill Gates, al cărui tată este cofondator al unui important cabinet de avocatură din Seattle, propune IBM un contract care prevede că utilizarea MS-DOS nu va fi exclusivă, permițându-i astfel să-l vândă și altor companii de calculatoare. IBM, neobișnuită cu externalizarea, nu se ferește. Acest contract va aduce Microsoft o avere și va însemna declinul IBM: companii precum Compaq, Olivetti sau Hewlett-Packard dezvoltă rapid clone ale IBM PC, dând naștere unei industrii întregi.

Impulsionată de acest succes extraordinar (imaginea serioasă a IBM atrage companiile, iar Microsoft primește o redevență pentru fiecare PC vândut), firma intră pe bursă în 1986. Bill Gates, Paul Allen și doi dintre primii lor angajați devin miliardari, iar alți 12.000 de angajați Microsoft devin milionari.

A doua epocă: Windows, găina cu ouă de aur moștenită de la Xerox

La mijlocul anilor 1980, microcalculatoarele erau puțin intuitive: sistemele lor de operare, inclusiv MS-DOS de la Microsoft, funcționau pe bază de linii de comandă complicate (celebrele C:/). Totul se schimbă în 1984, odată cu lansarea Apple Macintosh, echipat cu o interfață grafică (icoane, meniuri derulante, mouse, fonturi, etc.). Această tehnologie revoluționară fusese dezvoltată în laboratorul de cercetare al Xerox, dar gigantul din domeniul fotocopiatoarelor nu îi înțelesese potențialul. Steve Jobs, fondatorul Apple, s-a inspirat profund din aceasta.

Pentru a asigura succesul comercial al Macintosh-ului, Jobs îi cere Microsoft să dezvolte o versiune compatibilă a suitei sale de birou, în special pentru programul Excel. Astfel, Microsoft preia principiul interfeței grafice, ceea ce îi permite să lanseze Windows 1 încă din 1985, urmat curând de suita Office (Word, Excel și PowerPoint).

Windows este îmbunătățit constant în anii următori, atingând apogeul odată cu Windows 95, lansat în 1995 cu o campanie publicitară de peste 200 de milioane de dolari. Bill Gates cumpără de la Rolling Stones dreptul de a folosi piesa Start Me Up pentru promovare. Cota de piață globală a Microsoft în domeniul sistemelor de operare depășește atunci 70% și a rămas la un nivel similar de atunci.

În 1997, Microsoft își permite chiar luxul de a salva Apple de la faliment, investind 150 de milioane de dolari în companie sub formă de acțiuni fără drept de vot, pe care le revinde trei ani mai târziu. Steve Jobs îi mulțumește lui Bill Gates în timpul uneia dintre celebrele sale prezentări, afirmând: „Lumea este mai bună, mulțumesc.” Pe lângă asta, acest ajutor pune capăt procesului intentat de Apple împotriva Microsoft, acuzând-o că a copiat interfața grafică a Macintosh pentru a crea Windows.

A treia epocă: birocrație, conflicte interne și diversificări eșuate

La mijlocul anilor 1990, industria IT trece printr-o nouă transformare odată cu explozia internetului. Însă Microsoft, specializată în PC-uri autonome și având un model de afaceri bazat pe vânzarea de software pe suport fizic, este nepregătită pentru această tranziție către rețele globale. Prima sa reacție este dezvoltarea browserului Internet Explorer (bazat, de fapt, pe tehnologia browserului Mosaic, achiziționată de la compania Spyglass, într-un mod similar cu preluarea MS-DOS). Internet Explorer ajunge să fie integrat direct în Windows, ceea ce declanșează un proces pentru abuz de poziție dominantă, care ar fi putut duce la destrămarea Microsoft. Între timp, noi competitori, precum Google, profită de situație și atrag utilizatorii cu Chrome.

În 2000, Bill Gates îi cedează funcția de director general lui Steve Ballmer, un fost coleg de la Harvard, care dorește să transforme Microsoft într-o companie de dispozitive electronice și servicii. Timp de cincisprezece ani, Ballmer conduce o serie de diversificări: jocuri video (Flight Simulator), enciclopedie pe CD (Encarta), hardware (mouse-uri, tastaturi), player MP3 (Zune), servicii de cloud (Azure), console de jocuri (Xbox), telefoane (Windows Phone), tablete și laptopuri (Surface).

Dacă unele dintre aceste inițiative sunt succese (în special Azure și Xbox), altele se dovedesc eșecuri răsunătoare. Encarta este rapid înlocuită de Wikipedia, Zune nu rezistă în fața iPod-ului de la Apple, iar Windows Phone rămâne una dintre cele mai mari greșeli strategice din istoria companiei. Pentru a-și asigura succesul în telefonie, Microsoft cumpără divizia de telefoane mobile a Nokia pentru 5,4 miliarde de dolari în septembrie 2013. Integrarea este un dezastru. Steve Ballmer insistă ca telefoanele să ruleze o versiune de Windows 10, ceea ce le face lente și neintuitive. Doar doi ani mai târziu, Microsoft își închide divizia de telefonie, înregistrând o pierdere de 7,6 miliarde de dolari. Nokia este revândută pentru doar 350 de milioane de dolari.

Una dintre consecințele acestor diversificări multiple este creșterea explozivă a numărului de angajați Microsoft, de la 61.000 în 2005 la 228.000 în 2024. Numeroase conflicte interne izbucnesc între diferitele divizii, care refuză să colaboreze între ele.

Aceste lupte interne, combinate cu o birocrație sufocantă și o rentabilitate obținută fără efort (pentru fiecare instalare de Windows, producătorii de PC-uri plătesc aproximativ 50 de dolari, deși costul marginal al acestei licențe este practic zero), frânează capacitatea de inovare a Microsoft. Software-urile sale, precum Internet Explorer 6 sau Windows Vista, ajung rapid să fie ironizate de utilizatori din cauza defectelor lor, reparate continuu prin actualizări frecvente. După cum observă unii, Windows are un „mod de siguranță”, ceea ce ar implica faptul că modul său normal este „cu erori”.

A patra epocă: Microsoft redevine cool datorită Cloud-ului și OpenAI?

În 2014, Satya Nadella îl înlocuiește pe Steve Ballmer la conducerea Microsoft. Provenind din divizia de servicii online, el va reorienta strategia companiei în această direcție, dezvoltând în special activitatea de cloud computing prin Azure. În 2024, Azure a devenit al doilea cel mai mare serviciu de cloud din lume, după AWS de la Amazon, iar peste 56% din veniturile Microsoft provin din serviciile sale online. Satya Nadella schimbă, de asemenea, modelul economic al companiei: software-ul nu mai trebuie vândut ca produs unic, ci oferit prin abonament, ceea ce duce la apariția Office 365 și Xbox Live.

În paralel, Microsoft achiziționează jocul online Minecraft în 2014, rețeaua socială profesională LinkedIn în 2016 pentru 26,2 miliarde de dolari (cea mai mare achiziție a sa de până acum) și platforma de dezvoltare GitHub în 2018 pentru 7,5 miliarde de dolari.

În cele din urmă, între 2023 și 2025, Microsoft investește peste 14 miliarde de dolari în OpenAI, compania din spatele ChatGPT, ceea ce îi conferă o poziție privilegiată în revoluția inteligenței artificiale. Modelele ChatGPT sunt integrate în soluția AI internă a Microsoft, Copilot.

În ansamblu, în 50 de ani, printr-o serie de pariuri îndrăznețe, achiziții inspirate, dar și diversificări eșuate, Microsoft și-a transformat profund strategia – fie că este vorba despre domeniul de activitate, avantajul competitiv sau modelul economic. Deși la un moment dat părea sufocată de propria opulență și de conflictele interne, compania redevine atractivă, în special pentru tinerii absolvenți. Totuși, nimic nu garantează că Microsoft va mai exista și peste 50 de ani. De altfel, chiar Bill Gates a prezis contrariul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.