Mircea Coșea: Nu este o veste bună. Nu avem motiv de bucurie

S-ar părea că totuși este o veste bună

Cum putem explica această situație?

Ce măsuri și politici economice au fost luate în România pentru a se reuși o diminuare a efectelor crizei pandemice? Ar fi cu totul remarcabil dacă în România s-ar fi găsit metode pentru atenuarea impactului chiar dacă acesta nu este nicicum posibil de evitat în totalitate, dat fiind amploarea globală a fenomenului.

Dacă explicația ar putea fi dată prin enumerarea unor măsuri de excepție luate la nivel guvernamental al căror efect ar fi clar identificat în obținerea unui procent mai mic de scădere a economei, atunci am avea de a face cu o veste bună care ne-ar da și speranța realizării mai rapide și mai eficiente a relansării economiei in post-pandemie.

Din păcate, nu este așa și nu putem vorbi de o veste bună. Din contră, este o veste proastă căci rezultatul nu se datorează unor măsuri eficiente, inteligente și aplicate cu precizie și rigurozitate ci situației deplorabile a structurii economiei românești la care s-au adăugat și unii factori conjuncturali.

România este mai puțin lovită de efectele crizei pandemice deoarece are o economie subdezvoltată (în parametrii macroeconomici europenei), înapoiată din punctul de vedere al modernizării structurii economiei și cu sistem al relațiilor de piață insuficient dezvoltat și doar parțial funcțional.

Citește și: Mircea Coșea: Drobul de sare și Meșterul Manole

Să explicăm

Criza economică pandemică nu este comparabilă cu cea precedentă de tip subprime (2007) , fiind esențialmente o criză a pieței, înțeleasă ca locul economic de întâlnire și întrepătrundere a factorilor de producție: resurse naturale, muncă, informație, capital. Este o criză a blocajului mecanismului pieței, perturbând dramatic ciclul esențial al actului economic: producție, distribuție, consum.

Nefiind o criză de supraproducție (1929), criza pandemică impune începerea relansării nu numai prin stimularea producției ci și a consumului. Așa se explică de ce cele mai importante țări au infuzionat sume importante în menținerea unei apetențe de consum prin diverse metode de finanțare a populației în șomaj (Franța, Germania, Spania) sau a populației în general (SUA). Impactul acestei crize economice, ca o contractare accentuată a ciclului economic, este rezultatul atât al unui șoc negativ al ofertei (scăderea producției industriale, închiderea instalațiilor, închiderea proiectelor de construcții și infrastructură, perturbări grave ale lanțurilor de aprovizionare ale întreprinderilor etc.), cât și al unui șoc negativ al cererii (reducerea consumului gospodăriilor din cauza măsurilor de izolare și al reducerii nivelului veniturilor salariale, amânarea planurilor de investiții) care a provocat o recesiune economică violentă, cu o încetinire bruscă a ritmului de creștere a producției și a consumului.

Rezultă că impactul crizei este mai important acolo și când ciclul economic este reprezentat de un mecanism al pieței funcționale caracterizat prin echilibrarea raportului dintre cerere și ofertă atât în planul circulației interne cât și globale a mărfurilor și serviciilor. Altfel spus, criza poate apărea atunci când există cadrul în care ea poate acționa, adică existența unui ansamblu integrat al pieței funcționale. Criza nu are aceeași intensitate în cazul în care ansamblul integrat  al pieței nu este pe deplin funcțional și nici pe deplin generalizat.

Aceasta este situația actuală a României. Deși se consideră că în România piața este funcțională pe sistem european, în realitate nu este așa. Să amintim existența unor segmente importante ale circulației mărfurilor și serviciilor care nu se includ în ceea ce ar trebui să fie ansamblul integrat/național al pieței funcționale, reprezentate de segmentul economiei de subzistență care nu este nici marketabil și nici fiscalizat, de monopolul exercitat pe piață de către marile rețele de supermarketuri în dauna micii producții, de piața ilicită a serviciilor de reparații casnice, de piața ilicită a meditațiilor, de taximetria ilegală ș.a

Citește și: Economia UE, în declin în trimestrul II. Mircea Coşea, ALARMĂ pentru România. Consecinţe CATASTROFALE

Pe aceste segmente de piață neguvernate efectiv de către regulile mecanismului pieței funcționale de tip european, efectele ciocnirii dintre șocul negativ al ofertei și șocul negativ al cererii sunt mai slabe și mai ușor de absorbit.

Structura neperformantă și neadaptată dinamicii europene a economiei românești se caracterizează și prin ponderea extrem de mică a industriei HORECA în comparație cu marea majoritate a țărilor UE, unele chiar vecine cu noi. Ponderea mică în PIB face ca și efectele blocării ei de către pandemie să aibă consecințe mai puțin importante la noi decât la alții. Desigur, situația individuală a celor implicați în această industrie este extrem de gravă dar, pe ansamblul economiei efectul este mult mai puțin important decât în alte țări.

Un element conjunctural a contribuit și el la o atenuare a ciocnirii dintre șocurile negative ale cererii și ofertei. Este vorba despre transformarea șocului negativ al cererii într-un șoc pozitiv al cererii explicat prin creșterea importantă a consumului datorată măririi considerabile a numărului de cumpărători reprezentați de cei peste un milion de români din diaspora care au revenit în țară, permanent sau temporar, forțați de situația din străinătate.

Un alt element conjunctural pate fi considerat și efectul măsurii populiste a guvernării PSD de a ridica într-o manieră considerabilă salarizarea în sectorul public.

Această categorie de salariați din sectoarele administrativ birocratice nu a fost afectată de șomaj sau de reducerea veniturilor. Lichiditatea reprezentată de venitul lor salarial a contribuit la susținerea consumului într-o perioadă când venitul salarial al celorlalte categorii socio profesionale a fost afectat dramatic prin creșterea șomajului.

Deși România a afectat foarte puțin din PIB ( în comparație cu toate țările UE) pentru relansarea economie, aceasta a beneficiat însă de importante sume provenite din împrumuturi la un nivel și la un ritm de creditare greu de explicat. Chiar dacă nu se cunosc destinațiile precise ale acestor sume, este de la sine înțeles că ele au acoperit goluri ce ar fi putut agrava și mai mult starea economiei.

Citește și: Mircea Coșea: Se zice că la noi orice minune ține trei zile

Ce importanță are faptul că la finele lui 2020 România ar putea avea un procent de scădere economică mai mic decât majoritatea țărilor UE? Se constituie ca o garanție a reluării în forță a relansării economice în 2021, a demarării în formă de ”V” sau chiar a evitării stării de recesiune tehnică?

Este greu de admis că o scădere mai mică decât în alte țări europene ar asigura României un avantaj din punctul de vedere al relansării economice deoarece aceleași elementele care au favorizat o scădere mai mică sunt, în același timp, elemente care defavorizează relansarea, mai ales accelerată, eventual , în formă de ”V”.

Efectul mai mic al crizei asupra României s-a datorat, așa după cum am încercat să spun mai sus, stării de subdezvoltare al structurii economiei prin deficiențele ei de adaptare și compatibilitate cu mecanismul european al pieței funcționale, libere și concurenționale. Aceste deficiențe cantonează România în zona marginală și periferică a economiei Uniunii Europene, ceea  ce a exclus-o oarecum din nucleul central al efectelor crizei dar care îi impune o dependență puternică față de acest nucleu prin relațiile economice de mai mult de 70% pe care le are cu acesta. Peste 50% din portofoliul de comenzi al industriei noastre este reprezentat de comenzile primite din Germania, Franța, Italia și Olanda. 

Evident, dacă aceste țări nu vor avea o relansare în ”V”, nu vom avea nici  noi.

Iată un element de dependență.

60% din producția brută agroalimentară a României este prelucrată în alte țări, industria procesatoare românească find insuficient dezvoltată. 

Iată încă un element de dependență.

Aproape în totalitate, Programul de guvernare ” Reclădim România” se bazează pe finanțare internațională , majoritar din fonduri europene pe care, cel mai probabil le vom primi doar în a doua jumătate a anului 2021.

Și iată încă un element de dependență.

Trebuie să admitem că o posibilă relansare în ”V”, așa după cum își dorește dl. ministru al finanțelor este de neconceput doar cu resurse interne. România nu are această posibilitate. Dacă s-ar pune accentul doar pe resurse și capacități interne atunci ar trebui să apară încă de acum o orientate clară spre schimbarea și modernizarea structurii economice.

Din păcate, nu a apărut iar recenta rectificare  bugetară este doar o ”rectificare contabilă și aritmetică” , fără nici un element de viziune și dezvoltare strategică.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.