Pânza de păianjen a Gazprom. Rețeaua gazoductelor către Europa

Lista parteneriatelor încheiate de Gazprom cu companiile europene este impresionate. Blue Stream duce gazele din stația de compresie de la Beregovaia pe sub Marea Neagră până la terminalul Durusu din Turcia. Inaugurat în 2005, gazoductul a costat 3,2 miliarde de dolari, iar Gazprom l-a construit în colaborare cu italienii de la ENI și turcii de la BOTAȘ. Capacitatea maximă este de 16 miliarde mc³ pe an.

Din Siberia în Vest

Gazoductul Gazela din Cehia a fost contruit de Stroitransgaz, o companie rusă cu legături puternice cu Gazprom. Conducta are o lungime de 166 km și a costat 400.000.000 euro. Aceasta transportă gazul rusesc care ajunge în Rusia până la grnaița cu Germania, la un alt gazoduct, OPAL; care face legătura cu Nord Stream.

Încă din 1984, cea mai mare cantitate de gaze rusești care alimentează Europa de Vest este cea care pornește de la Urengoi, din Siberia și se oprește la Ujhorod, la granița de vest a Ucrainei, adică o lungime de nu mai puțin de 4.500 de kilometri și o capacitate anuală de 27,9 miliarde mc³. De la Ujhorod, alte gazoducte preiau gazul și îl duc în România, Slovacia și Ungaria. Conducta este administrată de Gazprom și UkrTransGaz.

Citește și: Europa, mai dependentă de gazele rusești în 2019

Tot din vestul Siberiei, de la Iamal, sunt transportate gaze pe o lungime de 4.196 de kilometri până la granița dintre Germania și Polonia. Gazprom și compania poloneză PGNiG administrează în comun gazoductul care alimentează economia germană. Sunt 33 de miliarde de mc³ de gaze care pot trece anual prin această conductă. Pe un traseu aproximativ paralel, a fost construit gazoductul Luminile Nordului, însă acesta are conducte secundate prin care sunt alimentate Lituania, Slovacia și Austria. Este operat în comun de Gazprom și Beltransgaz, compania de gaze din Belarus, deținută însă tot de Gazprom.

Panica poloneză

Însă fisurile dintre statele europene în ce privește ”independența energetică” au devenit stridente odată cu proiectele Nord Stream 1 și 2. Primul a fost deja finalizat, iar al doilea este în construcție. Prin aceste conducte gazul rusesc ajunge direct în Germania, fără a mai trece prin Polonia și Ucraina, care acum riscă să piardă sume importante obținute până acum prin taxarea tranzitului gazelor rusești, pe lângă vulnerabilitatea politică și strategică suplimentară pe care o vor avea în fața Rusiei.

Circa 55 de miliarde mc³ pot trece într-un an prin Nord Stream 1, iar gazoductul a fost realizat de către Gazprom prin parteneriatul cu două companii germane, Uniper și Wintershall, una olandeză, Gasunie, și cu francezii de la Engie.

În momentul de față, cinci state din Uniunea Europeană își primesc gazele în integralitate prin conductele Gazprom: Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania și Slovacia. Bulgaria și Ungaria au și ele un grad de peste 80% de depedență față de Rusia, fapt ce explică nerăbdarea ungurilor ca exploatarea gazelor românești din Marea Neagră să înceapă cât mai repede.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.