Asta va conduce la o pierdere la bugetul de stat de circa 1 miliard de euro pentru că politicienii au fost mai preocupați de legiferarea intempestivă a domeniului și autorizarea actorilor din piață decât de lucrurile concrete, pragmatice, care puteau aduce un plus de dezvoltare digitală dar și un plus de venituri la bugetul de stat.

Scriam, într-un articol anterior, că licitația 5G putea fi organizată în paralel cu adoptarea controversatei legi 5G. 

Această licitație putea fi organizată și anul trecut și acum doi ani, pentru că scopul ei este de acordare a unor drepturi de utilizare iar urmarea acestor drepturi de utilizare ar fi implementarea tehnologiei 5G. Dacă există condiții de ajustare a conformității poți trece în contract perioade suspensive sau tranzitorii pentru conformare, în cadrul cărora dreptul rămâne dar nu poate fi exercitat sau se suspendă până la îndeplinirea condițiilor suplimentar legiferate.
Dar, în schimb, încasai sumele importante din taxele puse pe această acordare de drepturi, iar asta te ajuta la finanțarea bugetului de stat. 

La cum arată lucrurile acum, vom intra într-un orizont real de organizare a licitației 5G de abia la începutul anului 2022.
Haideți să vă prezint calendarul estimat care ia în calcul chiar și aprobarea rapidă a legii pe care am denumit-o “cartoful fierbinte” al anului 2021, cartof care este jucat pentru interese politice (lupta de putere de la nivelul PNL) în detrimentul sau, mai bine zis, fără a ține cont de solicitările operatorilor din piața de comunicații.

Varianta optimistă a acestui calendar ne arată că cel mai devreme în luna decembrie 2021, ANCOM ar putea demara procedurile de organizare a licitației privind spectrul de frecvențe pentru tehnologia 5G, ceea ce înseamnă o adjudecare a licitației la jumătatea anului 2022.

Oricine poate să vadă acest orizont optimist estimat dacă citește draftul Legii 5G, lege care, dacă ar fi aprobată în luna iunie, va produce efecte începând cu luna iulie 2021. 

Dacă ne uităm la termenul de autorizare minimal de patru luni al producătorilor de tehnologii, echipamente și programe software în cadrul infrastructurilor informatice și de comunicații de interes național, precum şi în rețelele 5G, ajungem în luna noiembrie.

Ei bine, dar cine crede că apoi Licitația 5G ar fi floare la ureche se înseală.

Mai trebuie transpus în legislația națională Codul european al comunicațiilor electronice, trebuie stabilit cuantumul valorii minime a taxei de licenţă pentru acordarea unor drepturi de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi a condiţiilor de plată a taxei de licenţă prin Hotărâre de Guvern și trebuie elaborat caietul de sarcini ce stă la baza licitației.

Ca să poți fundamenta cuantumul valorii minime al taxei de licență sau caietul de sarcini trebuie să ai studiul de piață. Trebuie să știi câți furnizori ai, care este capacitatea de acoperire cu ofertă, care este nivelul cererii, respectiv organizarea de piață ulterioară.

Ca să știi câți furnizori ai trebuie să ai situația autorizării lor. Nu poți face licitație doar cu un singur furnizor care, să spunem, a reușit să se autorizeze în termene legale ci trebuie să lași timp tuturor jucătorilor să treacă prin procedura pe care tu, stat, ai impus-o prin lege.

Cine crede că într-o lună rezolvi toate aceste chestiuni se înșeală amarnic. Cel mai probabil aici va fi o perioadă de până la șase luni pentru a crea piață și competiție între furnizori. Pentru că trebuie să aveți în vedere că nu furnizorul se autorizează ci producătorul ale cărui tehnologii, echipamente și produse software sunt aduse pe piața românească de furnizor. 

Am mai spus și o să mai discutăm pe temă, să vedeți ce interes vor avea producătorii care nu au nici o relație cu România, alta decât comerț, să vină si să autorizeze în România doar pentru a livra aceste bunuri către o companie din România. Un interes egal cu zero. 

La ce piață există la nivel global și la ce pondere ar avea piața românească în total piață digitală globală, interesul ar fi marginal, adică aproape de zero. Mai ales că producătorii de tehnologii, echipamente și produse software fac față cu greu cererii explozive de la nivel mondial.

Și uite așa, pe greșelile noastre, ajungem cel mai probabil în anul 2022, moment în care s-ar elabora caietul de sarcini.

Ar urma o perioadă de consultare publică a elementelor caietului de sarcini, perioadă estimată de reprezentanții ANCOM la minim 30 de zile, maxim 90 de zile, ceea ce ar împinge procedura chiar spre jumătatea anului 2022.

Timp în care, alte țări din Uniunea Europeană vor avea deja o vechime de 2-3 ani în implementarea tehnologiilor și soluțiilor software legate de 5G. 

O pierdere de timp și competivitate inadmisibilă pentru o țară precum România.

Iar aici am luat în calcul un calendar optimist, fără contestări din partea operatorilor și/sau furnizorilor, fără litigii interne sau internaționale, fără să luăm în calcul un eventual blocaj în implementarea Legii 5G.

Pentru că eu vă ridic o ipoteză: dacă un operator se va simti prejudiciat de o eventuală neautorizare și va merge în instanță unde va ridica o excepție de neconstituționalitate cel puțin referitoare la concurență (mai sunt și altele), iar această excepție va fi acceptată de Curtea Constituțională a României, vom ajunge sau nu în situația unui blocaj total?

Care este planul B, planul de rezervă? Avem un astfel de plan? 

Sau mergem pe sistemul “om trăi și om vedea”? 
Ne permitem un astfel de lux care ne-ar condamna la marginalizare digitală și ar crește decalajele digitale (digital divides) între

noi și restul lumii?

Eu insist să spun că NU!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.