Compensarea muncii suplimentare în zilele de sărbători

Însă după o modificare ce a fost efectuată în prin OUG 117/2021 și care a modificat Legea 53/2003 – Codul muncii, la articolul 122 alin. (1).

Modificarea stabilește că muncă suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

Sporul pentru muncă suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1) se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza (art. 123 alin. (2) din Codul muncii). Astfel, sporul pentru muncă suplimentară se negociază și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Așadar, sporul pentru muncă suplimentară poate fi 100% dacă așa au negociat părțile.
 
Pentru muncă în zilele de sărbătoare legală sporul este de 100% dacă nu se acordă timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Astfel, conform art. 142 din Codul muncii, salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
 
În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru art. 142 alin. (2) din Codul muncii.
 
În cazul repausului săptămânal acesta se acordă întotdeauna în natură, adică salariatul are dreptul, de luni până duminică, la 48 de ore consecutive de repaus, de regulă sâmbătă și duminică așa cum se stabilește la art. 137 din Codul muncii.
 
În două situații repausul săptămânal se poate acordă în alte zile decât sâmbătă și duminică:
 
- în cazul în care ar prejudicia interesul public;

- în cazul în care ar prejudicia desfășurarea normală a activității.
 
Dacă acordarea repausului săptămânal în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia desfășurarea normală a activității, atunci angajatorul are obligația de a stabili alte două zile, din cadrul unei săptămâni de lucru, în care să acorde repausul săptămânal.
În cazul în care angajatorul acordă un spor pentru munca în zilele de repaus acest lucru nu înseamnă că dispare obligația acordării repausului săptămânal în cadrul unei săptămâni de lucru.

Citește și:

Ore suplimentare. Cât se poate lucra peste program. Maximul stabilit în Codul Muncii

Legislația muncii stipulează că orice angajat cu normă întreagă poate presta ore de muncă suplimentară, pentru care acesta primește ore libere sau un spor la salariu de minim 75%.

Potrivit codului muncii, numărul maxim de ore lucrate nu poate depăși 48 ore pe săptămână. Astfel, în plus față de cele 40 de ore lucrate săptămânal, salariatul poate presta maxim 8 ore de muncă suplimentară.

Totuși, legislația în vigoare formulează o serie de excepții care permit ca salariatul să lucreze peste program mai mult de 8 ore pe săptămână.

Condiția este ca, într-o perioadă de referință de patru luni calendaristice, media săptămânală de ore suplimentare să nu depășească 8 ore. 

În plus, prin contractul colectiv de muncă, perioada care se ia ca referință pentru calcularea mediei orelor suplimentare se poate extinde la 6 sau chiar 12 luni, “sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii”.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea lor. Dacă nu poate oferi ore libere, angajatorul este obligat să îi remunereze munca suplimentară salariatului, prin adăugarea unui spor la salariu, care nu poate fi mai mic de 75%, notează Avocatnet.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.