O astfel de abordare denotă o dată în plus faptul, că modul în care se dorește protejarea consumatorilor în România trebuie atent analizată, deaorece atât subvenționarea consumatorilor, cât și plafonarea (în fapt subvenționarea furnizorilor), pot să nu-și atingă scopul. 

În situația în care furnizorii cresc prețul, la valori precum cele cuprinse în notificarea prezentată, în cazul de mai jos:

Subvenției de 25% pentru consumator reprezintă un ajutor nesemnificativ, spre exemplu: un consumator care plătea anul trecut 107 lei/MWh, respectiv 500 lei/luna (TVA inclus), dacă – atenție doar dacă este consumator casnic și consumă 1000 mc/sezon rece 2021/2022 (într-o iarnă grea puțini se vor încadra în această limită) - urmează să achite lunar pentru gaze la un preț de 900 lei/MWh, suma de 4205 lei/luna, din care statul îi va compensa 1051 lei/luna, adică îi rămâne de plată 3153 lei/lună (o creștere de 620% a costului lunar cu gazele).

Chisăliță explică riscurile unei plafonări a prețului la electricitate

Plafonării prețului cu subvenția furnizorului, pentru plata diferenței între prețul de achiziție și prețul de vânzare al furnizorului, plecând de la declarația furnizorului că achită 715 lei/MWh pentru gazele achiziționate, iar prețul plafonat este la 135 lei/MWh, înseamnă că statul trebuie să-i achite furnizorului 580 lei/Mwh, respectiv pentru o factura de 500 lei/luna la gaze ar trebui să-i achite furnizorului 2277 lei/lună. Dacă ne gândim că într-o lună de iarnă consumul României pentru consumatorii casnici care ar beneficia de aceste condiții este de 0,5 mld mc, suma care trebuie să o scoată statul din buzunar ar fi de 0,6 mld euro/lună, la o diferență de preț achiziție-vânzare de 580 lei/MWh .

Prețurile de 700- 900 lei/MWh la gazelle naturale au apărut în piață după planurile autorităților de reducere a impactului creșterii prețului la gaze și electricitate pentru consumatori, aspect care demonstrează că orice acțiune, are o reacțiune în teren. Realizarea unui Plan de Măsuri de Urgență Energetică, propus de AEI în luna iulie 21, avea ca scop tocmai realizarea unui set de măsuri care să plece de la cauzele care a determinat ca prețurile să crească și mai ales de la faptul că măsurile trebuiau aplicate progresiv, urmărind modul în care dau rezultate și intervenind imediat atunci când acele măsuri nu dau rezultate prin lansarea de noi măsuri sau adaptându-le pe cele existente. Acestea se putea face, într-o perioadă în care timpul nu era o problemă (adică în lunile iulie – septembrie 2021). Dorința de a încasa bani în acea perioadă la buget, din aceste creșteri de preț la energie, de la consumatori, a făcut să nu se întreprindă nimic și să ne găsim astăzi în această situație, conchide prrof. Dumitru Chisăliță.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.