COVID-19, asemănări izbitoare cu gripa rusească. Ce înseamnă acest lucru

Un lucru este cert, această pandemie nu seamănă cu cea provocată de gripa spaniolă de acum 100 de ani însă are asemănări tulburătoare cu așa numita ”gripă rusească”, boală care a apărut în 1889 și care a afectat lumea în valuri succesive până în 1895.

Un articol publicat în Society for Applied Microbiology  a făcut o sinteză a studiilor asupra acestei gripe. Ideea a fost exploară în 2020 și de un alt studiu care a fost publicat în noiembrie 2020.

Rapoartele medicale din epoca respectivă despre pacienții care sufereau de noua boală numită „gripa rusească” evocă caracteristici surprinzător de familiare și asemănătoare cu cele ale COVID-19.

Într-un moment în care multe întrebări rămân încă fără răspuns cu privire la evoluția acestei epidemii, analiza pandemiei de gripă din Rusia ne oferă câteva chei pentru a încerca să anticipăm probabilitatea reală a unei evoluții endemice a SARS-CoV-2.

Ca o reamintire, Sars-CoV-2 nu este primul coronavirus uman care circulă, ci al 5-lea membru al unei familii deja stabile. Coronavirusurile sunt virusuri respiratorii, frecvente și în mare parte ușoare, responsabile de multe răceli în fiecare an.

HCoV-OC43

Unul dintre acești coronaviruși a atras atenția mai multor cercetători, respectiv HCoV-OC43, care ar putea fi descendentul direct al virusului gripal care a fost denumit în mod gresit ”rusesc”. Se crede că acest coronavirus HCoV-OC43 provoacă până la 30% din răcelile sezoniere, prima infecție apărând în copilărie și apoi de mai multe ori pe tot parcursul vieții.

Oamenii de știință de la Universitatea din Leuven au descoperit că acest coronavirus este foarte similar cu un coronavirus bovin, BCov, al cărui rudă este cea mai apropiată. Ca și un alt coronavirus, HCoV-229E, HCoV-OC43 ar putea, prin urmare, să răspundă dacă acesta a fost transmis de la animal la om, o ipoteză avansată transmiterea Sars-CoV-2 de la pangolin la oameni.

Autorul unui studiu al epocii Dr. Parsons a publicat un raport lung de 344 de pagini despre epidemia de gripă rusă din 1891, rezumând datele epidemiologice globale pentru acea pandemie. El descrie simptomele suferite de pacienții tratați în Anglia la acea vreme.

Mișcările anti mască sunt vechi de 100 de ani. Gripa Spaniolă vs. COVID-19

Primele cazuri de gripă au fost la Sankt-Petersburg în 1889, boala s-a răspândit apoi ca un incendiu peste tot în lume, într-un ritm vertiginos. Așadar, șase săptămâni mai târziu gripa se afla în Europa de Vest și la începutul anului 1890 era deja la New York. La fel ca SARS-CoV-2, virusul a provocat o explozie de cazuri după care numărul îmbolnăvirilor scade dramatic în câteva săptămâni, descriind astfel aceleași valuri pe care le-am experimentat încă din martie 2020.

Studiul Parsons descrie mai multe valuri în acest fel, cu o durată de șase până la opt săptămâni, timp în care a observat vârfuri de mortalitate și apoi o scădere rapidă a numărului de cazuri.

Raportul Parsons, împreună cu alte studii ale perioadei, descriu în detaliu simptomatologia multi-organică a infecției cu HCoV-OC43. Tulburări respiratorii acute, tulburări digestive și neurologice incluzând, printre altele, anosmia și ageusia. Infecția pulmonară a fost principala cauză de deces, în special la vârstnici și la cei cu comorbidități.

Au existat, de asemenea, leziuni frecvente pe termen lung ale nervilor la acea vreme, apropierea acestora de Covid pe termen lung a fost evidentă. Astfel, sunt descrise sechele precum criza nervoasă, durerile de cap, pierderea gustului și a mirosului și oboseala cronică.

La fel ca și Covid-19, copiii au fost mult mai rezistenți la această gripă rusă decât bătrânii. În cele din urmă, strict epidemiologic, timpul de incubație a fost de 2 până la 6 zile, persoanele obeze au fost mai grav afectate, cuplurile fără copii și persoanele singure au fost mai puțin afectate.

Similitudini și la ce să ne așteptăm

Similitudinile cu gripa rusă ne duce cu gândul și la tiparul evolutiv al actualei panemii. Explozia pandemică, care a durat doi ani întregi, apoi valurile care vor deveni timp de aproape patru ani, respectiv șase ani după apariția primelor cazuri. Este un pariu sigur că programul de evoluție SARS-CoV-2 ar putea urma acest model. Vaccinarea nu poate scurta durata epidemiei, dar va salva multe vieți și va preveni supraaglomerarea spitalelor. 

Dacă evoluția acestui al cincilea coronavirus uman urmează calea predecesorilor săi, în cele din urmă ar putea continua să circule provocând răceli ușoare, de cele mai multe ori, de îndată ce fiecare dintre noi a dezvoltat imunitate fie cu vaccin, fie post-infecțios.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.