Cum este la alții. Premieri care au demisionat pentru că așa este corect

Liderii adevărați știu când să se retragă

În decembrie 2016, premierul de atunci al Noii Zeelande, John Key, își anunța demisia. A fost un șoc pentru clasa politică a țării, pentru locuitorii ei. Nimeni nu îi ceruse să plece, nu existau presiuni, iar economia duduia, cum se spune pe la noi. Mai mult, sondajele de opinie îl dădeau pe Key învingător categoric în alegerile ce urmau să se desfășoare în anul următor. Dacă ar fi rămas în funcție, premierul ar fi stabilit un record. 

Dar nu, a demisionat. Unii au spus că la îndemnul soției sale, dar aproape nimeni nu a crezut. De opt ani în fruntea Guvernului țării sale și de zece ani la conducerea National Party, Key, care avea, atunci, 55 de ani, a declarat la conferința de presă, că ”în pofida experienței extraordinare acumulate în politică, nu m-am simțit niciodată un politician de carieră”. 

Și a mai declarat ceva, de un bun simț demn de tot respectul: ”Liderii adevărați știu când trebuie să plece și acum este rândul meu să mă retrag”. Recunoscând că habar nu are ce va face în continuare, el a evocat drept unul dintre principalele motive ale deciziei sale dorința de a petrece mai mult timp cu soția, Bronagh și cu cei doi copii, Stephanie și Max. A lăsat să se înțeleagă că ar mai fi ceva, dar nu a intrat în detalii.

În numele stabilității

În martie 2018, premierul slovac Robert Fico şi-a prezentat demisia, cerută de opoziţie, după asasinarea în februarie a jurnalistului Jan Kuciak, care ancheta cazuri de corupţie. Aflat la putere de zece ani, Robert Fico, a explicat, atunci, că gestul său are menirea de a menține guvernarea tripartită a țării și implicit, pentru a nu pune în pericol stabilitatea socială, pe fondul valului de proteste izbunite în marile orașe ale statului. 

Din cauza criticilor

În aprilie anul curent, prim-ministrul nord-irlandez Arlene Foster a anunțat că demisionează din această funcţie, dar și din cea de lider al Partidului Democrat Unionist (DUP), în urma unei fronde în interiorul formaţiunii sale în legătură cu consecinţele Brexit-ului asupra Irlandei de Nord. 

Unii membri de partid s-au plâns că Arlene Foster, cu rol-cheie în negocierile legate de Brexit și care a condus DUP timp de cinci ani, este prea liberală pentru această formaţiune politică, ce are una dintre cele conservatoare agende sociale din Regatul Unit. Foster, de profesie avocat, adeptă convinsă a uniunii Irlandei de Nord cu coroana britanică, a redevenit prim-ministru în ianuarie 2020, după ce părăsise această funcţie în urma unui scandal legat de gestionarea subvenţiilor pentru energii regenerabile.

O înregistrare video

Vicecancelarul austriac Heinz-Christian Strache, liderul formaţiunii de extremă dreapta Partidul Libertăţii (FPOe), care face parte din coaliţia de guvernământ, a demisionat din funcţie, în urma difuzării unei înregistrări video compromiţătoare în care Strache oferă contracte guvernamentale în schimbul sprijinului politic.

Politicianul austriac a recunoscut că a făcut o greşeală şi a menţionat că a decis să renunţe la postul de vicecancelar pentru a evita căderea guvernului format din partidul său şi Partidul Popular al lui Kurz. Scandalul a izbucnit după ce revista Der Spiegel şi ziarul Süddeutsche Zeitung au difuzat o înregistrare video în care Strache pare să ofere, în schimbul susţinerii politice, contracte în infrastructură unei femei care a pretins că este o potenţială donatoare bogată din Rusia.

Scrisoarea buclucașă

În septembrie 2017, presedintele Islandei, Gudni Th. Johannesson, accepta demisia premierului, Bjarni Benediktsson, după ce tatăl acestuia din urmă a scris o scrisoare în care îndemna la iertarea lui Hjalti Sigurjon Hauksson, condamnat în 2004 pentru ca și-a violat fiica vitregă timp de 12 ani.

Potrivit sistemului judiciar islandez, o persoană care a ispășit o pedeapsă în urma condamnării din cauza unei infractiuni grave poate solicita autorităților să-i fie "restabilită onoarea", primițând, totodată, că își va căuta un loc de muncă, ceea ce presupune radierea cazierului. În acest sens, condamnatul are nevoie de o scrisoare din partea unui prieten apropiat sau a unui asciat. 

Benediktsson a declarat că unele legi islandeze sunt "complet rupte de valorile moderne". El a spus ca a fost "șocat" atunci cand a aflat despre scrisoare.

Citește și Florin Cîțu: Nu m-am gândit la demisie. Avem reforme de dus la capăt

Alocații pentru copii

În ianuarie anul curent, premierul Olandei, Mark Rutte, și-a prezentat demisia ca urmare a scandalului legat de miile de părinți acuzați pe nedrept de fraudă de către autoritățile fiscale. Un raport parlamentar, intitulat „Nedreptate fără precedent”, a fost publicat după o anchetă minuțioasă, care a inclus interogarea publică a numeroși oficiali, inclusiv a premierului Rutte.

Aproximativ 20.000 de familii, urmărite penal pentru fraudă, au fost obligate să restituie alocațiile pentru copii încasate și li s-a încălcat dreptul de a face apel în instanță, timp de mai mulți ani, începând cu 2012. Unii au ajuns la un pas de faliment sau au fost obligați să se mute în alte locuințe după ce li s-au cerut în mod eronat zeci de mii de euro când presupusa frauda era constituită doar dintr-un formular completat greșit sau lipsa unei semnături. Mai multe cupluri s-au despărțit din cauza tensiunii provocate de acuzații.

Guvernul și-a cerut scuze pentru metodele autorităților fiscale și a constituit anul trecut provizioane de peste 500 de milioane de euro pentru compensații, în jur de 30.000 de euro pentru fiecare familie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.