Cercetătorii care au realizat acest nou studiu, au dorit să reexamineze o serie de observaţii realizate în cadrul unor misiuni NASA mai vechi cu privire la Ganymede, un satelit natural mai mare decât planeta Mercur. În particular, atenţia le-a fost atrasă de o serie de caracteristici de relief similare unor brazde sau făgaşe, încreţituri ale scoarţei ce apar în zonele geologice cele mai vechi ale suprafeţei acestui satelit.

Este IREAL! Noua armă HIPERSONICĂ a SUA le întrece pe TOATE

Studii anterioare au indicat faptul că aceste brazde ar putea fi urmele unui impact suficient de puternic încât să lase cicatrici pe una dintre emisferele lui Ganymede. Revizuind aceste date, în cadrul unui nou studiu publicat în luna iulie de Icarus, cercetătorii au ajuns la concluzia că a fost vorba de un impact suficient de puternic pentru a afecta întreaga suprafaţă a acestui satelit jovian.

Oamenii de ştiinţă au început prin a analiza datele obţinute în misiunile Voyager ale NASA, care au survolat planeta Jupiter în 1979, precum şi de misiunea Galileo, aparţinând tot NASA, care a petrecut 8 ani (din a doua parte a anilor '90 şi până la începutul anilor 2000) studiind cea mai mare planetă a Sistemului Solar şi sateliţii săi.

În cadrul acestui studiu, cercetătorii s-au concentrat asupra observaţiilor cu privire la aşa-numitul "Teren Întunecat" - regiunile cele mai vechi ale suprafeţei lui Ganymede. Ei bine, pe tot cuprinsul aşa-numitului "Teren Întunecat", toate aceste încreţituri sunt dispuse concentric unui punct de impact (chiar şi cele aflate pe emisfera opusă a lunii).

Cercetătorii sunt de părere că tipologia acestor încreţituri de la suprafaţa lui Ganymede demonstrează că a fost vorba de un impact care a afectat ambele emisfere ale acestui corp cosmic.

Conform studiului, Ganymede a trecut probabil printr-un impact cu un asteroid de dimensiuni foarte mari, cu un diametru cuprins între 50 şi 150 km. Acest impact a dus la formarea unor inele de fractură la suprafaţa lui Ganymede, care după milenii au devenit încreţiturile sau brazdele vizibile şi în prezent.

Dacă modelul computerizat aplicat de cercetători este corect, atunci acest impact este cel mai mare descoperit vreodată în Sistemul Solar - cu o rază de până la 7.800 km lungime (de aproape două ori mai lungă decât fluviul Mississippi). Până la această concluzie, cel mai mare sistem de impact din Sistemul Solar era considerat Craterul Valhalla, aflat pe un alt satelit al lui Jupiter, Callisto, care are raza de "doar" 1.900 km.

În prezent, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) pregăteşte o sondă de explorare a sistemului jovian de sateliţi ce va purta numele JUICE (acronimul de la Jupiter Icy Moons Explorer), ce urmează să fie lansată în 2022. Această misiune se va concentra asupra sateliţilor Ganymede, Callisto şi Europa şi va ajunge la aceştia în 2029. Durata misiunii va fi de cel puţin 3 ani.