Potrivit unuia dintre liderii de top ai Forțelor Spațiale SUA, arma nucleară poate rămâne pe orbită pentru o perioadă lungă de timp pentru a ataca fără a fi detectată. Afirmația a fost făcută de generalul locotenent Chance Saltzman – adjunctul-șef adjunct al operațiunilor spațiale, cibernetice și nucleare ale Space Force, care a spus că, în conformitate cu datele aflate în posesia americanilor, acest planor hipersonic, care are capacitatea aparentă de a lansa proiectile neidentificate în timp ce coboară cu viteză hipersonică spre ținta sa, sfidează legile fizicii.

"Cred că sunt importante cuvintele pe care le folosim, pentru a înțelege exact despre ce vorbim aici", a explicat Saltzman. "Aud lucruri precum rachetă hipersonică și aud uneori suborbitală".

Viteza hipersonică este definită de obicei ca fiind orice lucru care depășește Mach 5. Suborbital se referă la obiectele care, din punct de vedere tehnic, pot ajunge în spațiu, cum ar fi rachetele balistice intercontinentale (ICBM) mai tradiționale, dar care nu intră pe niciun fel de orbită în jurul planetei.

ONU, reclamă de 41 de miliarde de dolari pentru a ajuta de urgență 183 de milioane de persoane

"Acesta este un sistem categoric diferit, deoarece o orbită fracționată este diferită de cea suborbitală", a continuat Saltzman. "O orbită fracționată înseamnă că poate rămâne pe orbită atât timp cât stabilește utilizatorul și apoi o de-orbitează ca parte a traiectoriei de zbor".

Din punct de vedere istoric, o orbită fracționată a fost definită ca fiind cea în care vehiculul în cauză ajunge pe orbită, dar este adus înapoi pe Pământ înainte de a înconjura complet planeta. Cu toate acestea, definiția de lucru comună a așa-numitelor sisteme de bombardament orbital fracționat (FOBS), dintre care sistemul Chinei pare a fi un exemplu deosebit de nou, a fost adesea extinsă pentru a include concepte care efectuează una sau mai multe rotații. Saltzman sugerează în mod clar aici că sistemul chinezesc este conceput pentru a petrece o perioadă mai îndelungată în spațiu.

Avantajul strategic al unei astfel de arme este că ea poate fi transformată într-un „satelit”, iar potenţialii inamici nu pot anticipa momentul exact în care racheta va fi lansată asupra vreunei ţinte, aşa cum se întâmplă în cazul unei rachete balistice clasice, a cărei lansare poate fi uşor observată din satelit iar traiectoria (şi ţinta vizată) poate fi calculată precis.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News