România a fost OBLIGATĂ să uite BANII pe care îi avea de PRIMIT de la alte ȚĂRI

România a fost obligată să uite de banii pe care îi avea de primit.

Krivoi Rog, Ucraina. Un loc în care România a investit enorm: Aproape un miliard de dolari. Acum această investiție nici măcar nu apare pe vreo listă oficială pentru recuperare.

Lângă oraș se întinde combinatul, un colos pe 1300 de hectare. Povestea eșecului de la Krivoi Rog începe în 1986, când cinci tari socialiste au început lucrările la acest obiectiv imens, din care urmau să primească minereu. În ’97, ucrainienii au oprit lucrările și acolo totul s-a transformat într-o țintă pentru hoți. 

Statul român încă mai plătește 2 milioane de dolari pe an pentru paza și conservarea mamutului industrial.

Și în tara lui Fidel Castro Romania a investit enorm. De la armament la tractoare sau camioane. Pe vremuri primeam tutun sau zahăr cubanez. Acum, nu mai primim nimic. O datorie care depășește un miliar de dolari. Unul dintre cele mai importante obiective făcute de romani acolo este uzina de crom-nichel Las Camariocas

Cum se negociau majorările de salarii cu Ceaușescu. Povestea incredibilă a unui ministru de finanțe

Cubanezii au înghețat relațiile cu noi și, desi recunosc datoria istorica, încearcă s-o uite.

Neglijată de autoritățile noastre, din incompetență sau interes, recuperarea datoriilor externe a devenit mană cerească pentru mai multe companii private.

După Revoluție multe din firmele statului s-au privatizat și au recuperat datoriile României diect în conturile lor, iar statul nu a mai primit mare lucru.

Libia. Relația deosebita a lui Ceaușescu cu colonelul Ghaddafi a fost fructificata în nenumărate contracte comerciale. Noi am făcut în Libia drumuri, zeci de scoli, sute de blocuri, am exportat arme.

Libienii au fost mărinimoși și au permis romanilor să concesioneze un camp petrolifer, Murzuk. Pe 20 de ani cu posibilitate de prelungire. Până în 1993, statul roman a investit acolo peste 50 de milione de dolari.

Guvernul Vacaroiu vinde concesia unor spanioli. Tranzacția se derulează prin Rompetrol, companie a statului. O parta din plata se face la încheierea tranzacției, iar restul de bani 85 de milioane de dolari urmând să fie plătiți în timp. Rompetrol se privatizează, iar cele 85 de milioane nu ajung la stat, ci în conturile companiei.

Reprezentanții companiei petroliere sunt cât se poate de fermi, nu au de gând să dea statului nici un ban.

Egiptul ne datora în 1989 470 de milioane de dolari. Acum datoria a dispărut.

Înainte de 1989 Romania a construit în Egipt fabrici de ciment și de produse chimice, a construit linii electrice de înalta tensiune, conducte de alimentare cu apa pe zeci de kilometri. Investiții extreme de costisitoare în schimbul cărora am primit în anii 90 detergenți de tip Jax și Smash sau insecticide.

Când datoriile Zambiei au început să fie șterse de anumite guverne, câteva companii private au cumpărat datoriile pentru bani foarte putini. Una dintre ele a fost Donegal International care a cumpărat datoria către Romania.

Zambia datora României aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vândut, pe ascuns, către „Donegal”, o companie cu sediul în Insulele Virgine, datoria Zambiei cu prețul cu puțin peste 3 milioane de dolari. Adică 10% din valoarea datoriei.

Donegal International a dat în judecata Zambia și a cerut să îi fie plătite 55 de milioane de dolari în contul datoriilor pe care le răscumpărase de la Romania.

Ei au cumpărat de la Romania pentru 4 milioane de dolari și apoi au dat în judecata guvernul din Zambia. Până la urma au reușit să câștige 15 milioane de dolari .

În urma procesului, Zambia a fost obligata să plătească 15,5 milioane de dolari fondului. Buna investiție, nu? Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru Romania? Un minus de 27 de milioane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.